Câteva recomandări pe scurt

Sau ce-am mai scos de la naftalină

Căutând ceva prin notițele mele de lecturi, am găsit câteva pe care n-am apucat să le includ sau să le dezvolt pe blog, așa că le reunesc într-un singur articol. Chiar dacă se referă la genuri diferite, aș vrea să le menționez în două-trei cuvinte. Să purced, așadar!


Blues pentru o pisica neagraBlues pentru o pisică neagră, de Boris Vian, Editura Univers 2009, traducere de Nicolette Tiloi

O colecție de povestiri pline de absurd, de violență, de nonsens, de sânge și moarte, care se încheie cu câte o răsturnare de situație ce face inutile eforturile de până atunci. Paradoxal, din toată această atmosferă macabră nu lipsește umorul, dar acesta este un umor bolnăvicios și sec, de comedie neagră. Întrebarea care mi-a persistat în minte cât am citit povestirile a fost: „Cum naiba i-a dat prin cap așa ceva?”, deși, la cum arată unele zile, lumea absurdă a lui Vian nu e prea departe de realitatea noastră.

 

Terry PratchettTerry Pratchett – seria Discworld

Acum câţiva ani, nu mai contează câți, am descoperit un autor care m-a cucerit pe loc cu seria lui de cărţi foarte simpatice, cu şi despre vrăjitori şi vrăjitoare şi tot felul de fiinţe mai mult sau mai puţin magice. Ca să dau doar câteva titluri: Equal Rites, Witches Abroad, Reaper Man sau The Truth. Aventurile sunt povestite cu un umor delicios şi, dincolo de personaje, vezi lumea contemporană, cu problemele ei mai mult sau mai puţin actuale, ca discriminarea sexuală, feminismul, bătrâneţea, școala, afacerile etc., dar tratate dintr-o perspectivă senină şi amuzantă. E o lectură plăcută şi relaxantă, mai ales când te aşteaptă sau tocmai ai încheiat o zi de muncă şi vrei să te izolezi de aglomeraţia sau gălăgia din metrou. De asemenea, mare atenție la jocurile de cuvinte, care în engleză sunt foarte faine. Deși nu le-am citit în română, știu că au apărut și traduceri, iar câteva rezumate găsiți aici. Sir Terry Pratchett nu mai este printre noi, dar cred că moștenirea lui literară este foartă bogată pentru fanii genului.

Terry GoodkindTerry Goodkind – seria Sword of Truth

Un alt Terry, același gen: fantasy. Sword of Truth este o serie de 12 volume, fiecare gros de câteva sute bune de pagini, despre o lume magică şi foarte periculoasă, scrisă cu o măiestrie aparte. Goodkind scrie genul de carte pe care nu o poţi lăsa din mână, înspăimântat de răul ce transpare dintre paginile ei, emoţionat până de lacrimi de binele care învinge, amuzat de replicile inteligente sau uimit de complexitatea întregii lumi create.
Am citit primul volum (The Wizard’s First Rule) pe nerăsuflate într-un concediu, de mult, şi mă temeam că n-o să am timp să-l termin în cele câteva zile petrecute acolo. Dar şapte sute şi ceva de pagini zboară, nici nu le simţi şi, oricum, îţi pare rău că se termină. Am devorat şi al doilea volum (Stone of Tears), apoi pe al treilea (Blood of the Fold). Totul dispărea în jurul meu când mă pierdeam în lumea fanteziei. Dacă eşti sătul de oraşul gri, de rutină, de muncă neîntreruptă, de lipsa de integritate şi curaj a oamenilor, de faptul că unele valori sunt pe cale de dispariţie… dacă vrei să citeşti despre aventuri care implică prietenie, încredere şi curaj şi despre binele care învinge răul, chiar dacă pentru scurt timp, citeşte paginile lui Goodkind! Oricum, dincolo de motivaţia lecturii, cărţile chiar sunt bine scrise şi inteligent gândite până la cel mai mic detaliu. Îmi închipui efortul din spatele lor, dar, cum spune Zedd, „nothing is ever easy”. Cărțile au fost și ecranizate, cu titlul Legend of the Seeker (Legenda căutătorului), serial difuzat și la noi, dar – din ce am văzut – prefer oricând romanele.

Scandalul, Shusaku EndoScandalul, de Shusaku Endo, Editura Polirom, traducere din japoneză și note de Andreea Sion

După impresiile despre literatura japoneză, pe care vi le-am împărtășit data trecută, adaug la colecție un roman al unuia dintre cei mai apreciați scriitori japonezi. Bine scris și ușor de citit, Scandalul este intrigant de la început până la sfârșit, prin povestea cam dubioasă care se insinuează în viața liniștită a unui scriitor creștin ajuns la vârsta bătrâneții. Reputația acestuia, construită de-a lungul timpului prin romane pline de învățături creștine și moralitate, este amenințată de un zvon sordid cum că ar frecventa cartierele rău-famate ale orașului și ar duce o viață desfrânată pe ascuns. Ancheta proprie și cea a jurnalistului hotărât să-l demaște, diversele personaje feminine care apar în viața lui, gândurile noi, de natură erotică, obișnuințele vechi, ritualice, moartea prietenilor, inserțiile sado-masochiste, toate sunt elemente care duc la o revelație cu privire la natura duală a ființei umane.

2 Comments

Filed under Lecturi, Recenzii

2 Responses to Câteva recomandări pe scurt

  1. Ma atrage Goodkind, mersi!

    Sa citesti neaparat (daca n-ai facut-o deja Spuma zilelor a lui Vian! E o capodopera in sine, nu numai capodopera sa!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *