Category Archives: Poezii

Teritorii, Cristina Stancu

Teritorii, Cristina Stancu, Editura Tracus Arte, 2017. Volum de debut care a primit Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – Opus Primum în 2017. O poezie tenebroasă, apăsătoare, sumbră. Frânturi de informații diverse, nume și parafraze sunt încorporate într-o introspecție dură, care scoate la iveală (și provoacă?) stări de inadaptare, anxietate, ruptură, cu imagini grotești, morbide, apocaliptice. Nu e o lectură comodă, dar spicuiesc mai jos câteva versuri, să vă faceți o idee.

 

uneori ne spunem la revedere de parcă facem

schimb de carne.

când te oprești în mijlocul încăperii și uiți de ce

privești spre mine.

stăm pe jos lângă bocancii altcuiva

în casa unde se sparg farfurii zilnic

iar oamenii se țin în brațe

degeaba

aici dumnezeu pune imagini frumoase în votcă

și ne aruncă dumicați pe fereastră.

*

fumezi o țigară în fața blocului la 2 dimineața

a început să plouă ești un om singur într-un om trist

într-un om singur într-un om trist ș.a.m.d.

cineva a murit ieri dar nu-ți amintești cine.

la fiecare 5 minute pentru câteva secunde pornește

alarma mașinii roșii de vizavi

sloganul metalic ascuțit pentru noaptea asta.

*

structurile microscopice ale lacrimilor umane uscate

seamănă cu peisajele apocaliptice. canale săpate

de-a lungul unui teritoriu care nu mai susține viața.

unele specii de cârtiță își freacă trupul cu lacrimi

pentru a se apăra de agresivitatea celorlalte.

spre deosebire de ele violența noastră dispare

numai atunci când credem că suntem la fel.

*

e de parcă dai share de trei ori

în fiecare zi aceleiași postări însă

de fapt zaci într-o cameră încuiată pe

dinăuntru și te pozezi în timp ce

faci cu mâna unui perete.

împingi imaginea pe sub ușă

iar relația cu exteriorul se

stabilizează.

 

Leave a Comment

Filed under Citate, Poezii

Pentru ca tu să fii protejată

 

 

 

 

 

 

 

 

în fața mea

încă o zi cu soare

nu mai am

prieteni bună dispoziție

farmec

nimic care m-ar face

agreabilă

vezi tu

singurătatea asta

e de vină

cu pulpe fierbinți

mă mușcă de gură

aș fi putut să privesc

mai adânc în ochii

băiatului cu lumina

să zăbovesc înainte

să caut banii

să refac din cifrele

de pe chitanță

o poveste agreabilă

o poveste

de o zi

Not for sale, Domnica Drumea, Cartea Românească, 2009

2 Comments

Filed under Poezii

111 cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română

111-cele-mai-frumoase-poezii-de-dragoste111 cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română, colecție coordonată de Marius Chivu și Radu Vancu, Editura Nemira, 2016

Mă tot gândeam, de când am citit-o, să vorbesc un pic despre ea, dar tot interveneau altele și altele și uite așa amânam. Un pic ca în viață, ne luăm cu diverse lucruri prozaice și uităm de poezie. 🙂 Întâmplarea a făcut ca în dimineața asta să văd un articol despre colecția cu pricina, lucru m-a impulsionat să scot din nou volumul din bibliotecă și să-l răsfoiesc spre aducere aminte.

Ce mi-a plăcut mie la acest volum a fost că reunește poezii mai puțin știute (de mine, cel puțin). Am recunoscut doar câteva, așa că mare mi-a fost curiozitatea să descopăr versuri noi, „care acoperă nu mai puțin de 230 de ani de poezie românească. Cel mai vechi poem datează din 1785, iar cel mai nou, de anul trecut.” Așadar, scopul coordonatorilor, precizat în deschiderea colecției, a fost atins.

Un alt lucru care mi-a plăcut a fost că poeziile nu sunt redate în ordine cronologică, ci în ordinea alfabetică a numelor autorilor, ceea ce te face să sari de la o epocă la alta într-o clipită, să schimbi stilurile, limbajul, viziunea, starea în decurs de câteva secunde. Nu ai cum să te plictisești așa, asta e clar!

După cum mi-e obiceiul, am marcat discret versurile care mi-au plăcut mai mult, prin umare o să menționez și aici măcar câteva titluri și nume și o să preiau măcar câteva versuri: Daniel Bănulescu – Continuă să dai totul pe ultima sută de metri, Ana Blandiana – Cuplu, Vsevolod Ciornei – De fapt, Anton Pann – Până când nu te iubeam, Maria Banuș – Scrisoare, Emil Brumaru – Cântec naiv, Elena Farago – Iubește-mi mâinile și ochii, Svetlana Cârstean – Cine nu e mângâiat nu există, Letiția Ilea – după multă vreme.

Nina Cassian – Voiam să rămân

Voiam să rămân în septembrie

Pe plaja pustie și palidă,

voiam să mă încarc de cenușa

cocorilor mei nestatornici

și vântul greoi să-mi adoarmă

în plete ca apa-n năvoade;

voiam să-mi aprind într-o noapte

țigara mai albă ca luna,

și-n jurul meu – nimeni, doar marea

cu forța-i ascunsă și gravă;

voiam să rămân în septembrie,

prezentă la trecerea timpului,

cu-o mână în arbori, cu alta-n

nisipul cărunt – și să alunec

odată cu vara în toamnă…

Dar mie îmi sunt sorocite,

pesemne, plecări mai dramatice.

Mi-e dat să mă smulg din priveliști

cu sufletul nepregătit,

cum dat mi-e să plec din iubire

când încă mai am de iubit…

Nu știu dacă citiți poezie, dar dacă sunteți măcar curioși să vedeți dacă vă mai regăsiți în versuri de acum peste 200 de ani sau dacă vă identificați cu versuri de acum un an, doi, încercați colecția de la Nemira. S-ar putea să aveți surprize plăcute!

2 Comments

Filed under Lecturi, Poezii, Recenzii

Traducerea de poezie

Nu știu dacă v-ați gândit vreodată la asta, dacă ați încercat deja sau dacă citiți măcar poezie, dar vă spun eu, nu e ușor deloc să traduci păstrând nu numai ideea versurilor, ci și ritmul, rima, stilul cu totul și să mai și sune bine în traducere. Am avut și eu de-a lungul timpului câteva ocazii să mă joc cu cuvintele, dar traducere exclusivă de poezie nu știu dacă m-aș încumeta să fac. 

Vă arăt mai jos câteva mostre din încercările mele, doar așa, pentru exemplificare; mai întâi, o fărâmă din poezia străzii, din folclorul traficanților de droguri, din înțelepciunea generată de experiența dură a traiului în ghetou:

Got my ice

Got my smoke

Got my ride

Ain’t got no hope

Hold ya heads up high

Don’t know when

Ya gonna die. . . .

A 8-a mărturisire, de James Patterson și Maxine Paettro, Editura RAO, 2014

Am sticla[1] albă,

Am ţigara-n barbă,

Mă duc unde vreau,

Speranţă nu am.

Ţineţi capetele sus

că nu ştiţi

când v-aţi dus…

[1] Sticlă, cristal, met – denumiri de pe stradă ale metamfetaminei (n. trad.)

Câteva versuri ale poetei Emily Dickinson, în stilul său concis și frumos, dintr-o carte care sper să apară cât mai curând și despre care abia aștept să vă zic mai multe la momentul potrivit:

That Love is all there is,

Is all we know of Love;

It is enough, the freight should be

Proportioned to the groove.

Că Iubirea-i totu-n lume

E tot ce știm despre Iubire.

Ajunge! Pe măsura brazdei

Povara trebuie să fie.

O joacă cu versurile unui poet vrâncean, George Stroia:

În vara din tine

(Poeziei)

În vara din tine

e-atâta lumină,

aud glas de îngeri

zburând peste tină.

 

În vara din tine-s

petale de floare,

celest curcubeu

armonii de culoare.

 

În vara din tine

e-atâta grea rugă,

păcatele-s fum

pregătite să fugă.

 

În vara din tine

e-atâta durere,

senin de privire

şi cerul ce geme.

 

În vara din tine

e-atâta credinţă,

un vers de lumină

e întreaga-ţi fiinţă!

In the Summer within You

(To Poetry)

In the summer within you

The light is so strong,

I hear voices of angels

Flying over the loam.

 

In the summer within you

There are petals of flowers,

A heavenly rainbow,

Symphonies of colours.

 

In the summer within you,

Deep is the prayer,

Sins are like smoke

Fading into the air.

 

In the summer within you,

There is so much torment,

It looks so serene,

But the sky’s a lament.

 

In the summer within you,

The faith is so bright,

That your entire being

Is a verse of light

Cât de reușite sunt, nu știu, dar aș vrea să aflu mai multe de la traducătorii experimentați de poezie, de exemplu: e obligatoriu să fii poet la rândul tău ca să traduci cu succes poezie? Câte variante scrii, în medie, până să ajungi la aceea care să te mulțumească? Cum procedezi: scrii mai întâi textul traducerii, fără să ții cont de alți factori, și apoi începi să-l lucrezi în funcție de ritm, rimă etc? Cât din poezie e poetul și cât traducătorul?

Ei bine, la unele dintre aceste întrebări, cred că răspunde foarte interesant Veronica D. Niculescu în acest articol despre procesul traducerii poemului Foc palid de Vladimir Nabokov. La celelalte și la altele, sper să găsesc răspunsuri în seara asta, la Atelierele de traducere de la Hecate, un eveniment organizat de ARTLIT – Asociația Română a Traducătorilor Literari.

Atelierele de poezieDacă sunteți pasionați sau v-am trezit eu interesul acum sau, pur și simplu, dacă nu știți ce să faceți în seara aceasta, veniți la Hecate! Sunt sigură că o să fie interactiv și că o să aflăm multe lucruri frumoase și noi.

 

 

8 Comments

Filed under Evenimente, Poezii

Destin, de Romulus Vulpescu

Să ne amintim de Romulus Vulpescu, poet, scriitor, traducător, editor, publicist și politician, care astăzi ar fi împlinit 83 de ani. Preiau mai jos una dintre poeziile lui care-mi plac mult, pusă pe muzică de Constantin Neculae și cântată atât de cald și frumos, ca de obicei, de Anamaria Maranda în cadrul proiectului Contraste.

Destin

Noi ne iubim în paturi de-mprumut:
Pe-o canapea îngustă, fără pernă,
Crezînd ca aventura de-un minut
Devine lesne „dragoste eternă”.

Noi ne iubim pe scenă, -ntr-un decor:
Pe-un sac – umplut cu paie – dintr-o piesă
Eu par un ceas truver rătăcitor,
Tu ești o oră magica prințesă.

Sperăm cu disperare amîndoi
Ca ni-e deajuns o-mbrățișare-n fugă
Și că statutul nostru de eroi
Nu poate-apoteoza să-i distrugă.

Noi ne iubim visîndu-ne-n secret
Perechea pasionată și celebră
Trăind în moarte, fără de regret,
Un scurt și iluzoriu act de febră.

Noi ne iubim… dar cuplu consacrat,
Culcat calm, în culcuș fără alarme,
Am deveni doar într-un simplu pat
În care-am învăța cum se și doarme.

Leave a Comment

Filed under Muzică, Poezii