Category Archives: Evenimente

David Grossman

Prima mea întâlnire cu David Grossman s-a produs în aprilie anul acesta, când, atrasă de titlu, am citit romanul său Cartea de gramatică interioară. Am povestit deja cât de impresionată am fost de stilul lui poetic, muzical, extraordinar de frumos, precum și de povestea în sine. Săptămâna aceasta am avut bucuria să asist din public (unul destul de numeros, găzduit de Clubul Țăranului de la MȚR) la o seară cu scriitorul israelian, organizată de Editura Polirom și moderată de Cătălin Ștefănescu.

David Grossman

(Poză preluată de pe pagina de Facebook a evenimentului)

Încă de la început, David Grossman și-a captivat audiența cu modul său calm, bonom, sincer și foarte plăcut de a vorbi; și a vorbit despre cărțile sale, despre procesul scrierii, în special după producerea unei tragedii în viața personală, despre familia sa, despre atentatele recente de la Paris, despre război și statul israelian și despre necesitatea păcii.

Dintre romanele sale, l-a menționat pe cel mai recent, Un cal intră într-un bar, și a povestit chiar câteva scene, suficient cât să-mi confirme interesul (cumpărasem deja un exemplar la fața locului, înainte de începerea evenimentului). Protagonistul, un stand-up comedian, ridiculizează totul în mod agresiv și vulgar până când este confruntat de o femeie-copil care îl cunoștea de când erau mici și care exclamă dezamăgită: „Dar erai un băiat bun!” Acest episod declanșează în mintea personajului principal amintiri din copilărie despre moartea unuia sau ambilor părinți, nici el nu știe, pentru că nimeni nu i-a spus. Indiferența, măștile, umorul folosit ca armă și introspecția par să fie teme explorate în acest roman, dar vă povestesc mai multe după ce-l citesc.

Cartea de gramatică interioară este chiar despre familia sa. M-a amuzat că, la întrebarea tatălui său dacă cineva din afara familiei va înțelege oare ceva din cartea aceasta, David Grossman a răspuns arătându-i fiecare apariție a unei noi traduceri. „Vezi, mai înțeleg și alții!”

Până la capătul pământului – un roman început cu 3 ani și 3 luni înainte de moartea fiului său în război, despre o mamă al cărei fiu este plecat în război și care este convinsă că, atâta timp cât ea nu va fi acasă să primească vestea morții lui, aceasta nici nu se va întâmpla. Prin urmare, pleacă într-un pelerinaj în care aproape că răpește un bărbat pe care îl iubise în tinerețe și îi povestește necontenit acestuia despre fiul ei, sperând, încercând să-l țină astfel în viață. Un roman premonitoriu și terapeutic, în același timp, pentru că reîntoarcerea la lucrul asupra multiplelor versiuni ale romanului l-a ajutat pe autor să facă față mai ușor morții propriului fiu.

Următoarea carte, Căderea din timp, chiar a fost dedicată supraviețuirii după moartea copilului. Iar apropo de versiunile unui roman, David Grossman a declarat că romanele sale au, în medie, 20-25 de versiuni până să ajungă la forma finală, ceea ce mi se pare enorm: de câtă răbdare, atenție, detașare ca să poți privi totul cu un ochi proaspăt, și de cât perfecționism este nevoie pentru a cizela un roman în 25 de versiuni? Cum știe când să se oprească? Răspunsul său (parafrazez):

Atunci când scriu, îmi place să descopăr povestea, personajele, nu știu dinainte sfârșitul și nu mă gândesc dinainte la ce vor crede cititorii. Cercetarea și faptele sunt mai puțin importante, ceea ce contează este atmosfera, nuanțele redate, muzicalitatea. Caut melodia din fiecare poveste, fie că vorbim despre dialog, fie despre fluxul conștiinței. Atunci când simt că știu prea mult, mai mult decât cititorul, mă opresc, fiindcă vreau ca cititorul să scrie povestea odată cu mine.

Alte idei care mi-au plăcut și pe care le-am reținut:

I hope my books are an invitation to people to expose themselves to all of human situations, just like I do when I write.

Why do I write? I could answer: to make sense of life, but the truth is I love telling stories.

Peace will not only allow us to survive from one catastrophe to the next, but to live a full, normal life.

Ioana Petridean, traducătoarea a trei dintre romanele sale, a adăugat că, citindu-l pe David Grossman, și-a dorit ca toată lumea să poată înțelege limba ebraică pentru a-l putea citi în original. Venind de la o traducătoare, acesta este, cred, cel mai mare compliment care i se poate face unui scriitor. 🙂

Eu mă declarasem deja admiratoare înfocată a scriitorului israelian după lectura unui singur roman, iar la cât de încântată am fost de prezența lui la MȚR, abia aștept să le citesc și pe celelalte. Un scriitor excelent, dublat de un om care a lăsat o impresie de bunătate, de sinceritate, de echilibru și de decență; un scriitor celebru care mi-a strâns mâna când mi-a dat autograful și mi-a spus că și mama lui poartă același nume ca mine; un om care a știut să creeze o atmosferă extraordinară și așa o comuniune cu publicul încât sala l-a aplaudat în picioare.

V-am convins să-l citiți? 🙂 Dacă nu am reușit eu, citiți interviul acordat Mediafax, interviul acordat ziarului Adevărul, sau impresiile lui Constantin Piștea de la același eveniment, consemante pe Bookhub.

5 Comments

Filed under Evenimente

Kilipirim 2015

Azi a început o nouă ediție de Kilipirim – târg de carte cu reducere, organizat tot la etajul 2 din Magazinul Unirea (aripa Călărași). Am fost pe acolo încă din prima zi, la o oră la care lumea nu se înghesuie să meargă prin magazine sau la târguri de cărți (în principal din cauză că sunt cu toții la serviciu), tocmai ca să evit aglomerația. Atmosfera a fost cam la fel ca anul trecut, adică puține standuri (cred că mai puține decât se adunau la Sala Dalles înainte), dar ai ce găsi acolo.

Cărți bune la 5 lei!

Editurile Humanitas și Polirom au standurile cele mai interesante, după părerea mea, cu titluri multe și prețuri bune. Eu am plecat de acasă hotărâtă să nu mă întorc cu o sacoșă de cărți, pentru că am deja destule necitite, dar știți voi vorba aia cu socoteala și târgul. Și apoi, de tsundoku nu te vindeci așa repede! Am găsit titluri interesante la 5 lei, așa că am luat câteva: trei de Saramago (am constatat acum că tot de la Kilipirim luasem și Eseu despre orbire); Pastorala americană, deși o am și în engleză (probabil o să le citesc în paralel, așa, de dragul comparației); Copila de zăpadă, despre care țin minte că am auzit numai de bine, dar pe asta o păstrez pentru serile reci de iarnă; și, în fine, Cazul Jane Eyre, o carte care m-a atras prin titlu și descrierea de pe verso: un detectiv literar pleacă în căutarea unui criminal care răpește personaje literare! Sună foarte bine și abia aștept! 🙂

Kilipirim 2015

Printre celelalte edituri prezente: Trei, Nemira, Curtea Veche, Rao, Casa de pariuri literare și câteva standuri cu cărți pentru copii, peste care eu am trecut rapid, dar dacă vă interesează așa ceva, mergeți, cu siguranță au reduceri! În rest, prețurile variau cam între 14 și 34 de lei (din ce am văzut eu, dar n-am verificat toate etichetele). La intrarea în spațiul târgului, veți găsi din nou anticari, ceva cărți despre misticism și standuri cu cosmeticale. Azi era cam pustiu, dar bănuiesc că serile și în weekend se va aglomera suficient! Târgul se încheie duminică, 1 noiembrie, așa că mergeți când puteți, probabil veți găsi ceva potrivit pentru fiecare!

8 Comments

Filed under Evenimente

Librar pentru o zi – Ana Blandiana

Am aflat cu mare bucurie că Librăria Bizantină a reluat seria evenimentelor Librar pentru o zi, invitata de joi, 7 octombrie 2015, fiind poeta Ana Blandiana. Librăria aceasta, deși micuță, este foarte cochetă și de fiecare dată îmi place să ajung mai devreme cu câteva minute, ca să am timp să frunzăresc în voie volumele de pe rafturi, să mă odihnesc un pic în spațiul ceainăriei sau să merg pe băncuțele din spate ca să citesc câteva pagini. Cât am făcut eu asta, librarii au terminat și ultimele pregătiri, doamna Ana Blandiana a sosit entuziasmată și binevoitoare, iar spațiul librăriei a devenit repede arhiplin.

Ana Blandiana

Pentru mine, multă vreme, Ana Blandiana a însemnat poeta sensibilă care a fost în stare să creeze niște versuri minunate (Descântec de ploaie e numai una dintre poeziile care mi-au marcat adolescența). Undeva, în fundal, era și implicarea sa politică. De câțiva ani încoace, însă, mai exact de când am vizitat prima dată Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighetadmirația mea pentru dumneai și pentru munca imensă depusă acolo a crescut enorm. Tot victimele comunismului au fost și tema recomandărilor sale de aseară, ca librar onorific. Cărțile prezentate au fost toate rezultatul unor discuții cu foști deținuți politici și publicate de Fundația Academia Civică în colecția Istorie orală:

Aristina (Pop) Săileanu: Să trăiască partizanii până vin americanii

Miltiade Ionescu: Detenție totală

Nistor Man: Sfinții pe care i-am întâlnit

Florin Constantin Pavlovici: Tortura pe înțelesul tuturor

Doina Cornea: Jurnal. Ultimele caiete (pe asta mi-am cumpărat-o și eu când am fost la Sighet)

Romulus Rusan: Cronologia și geografia represiunii comuniste în România. Recensământul populației concentraționare (1945-1989)

2015-10-07 18.41.26

Ana Blandiana a vorbit cu emoție și căldură despre fiecare în parte, presărându-și recomandările cu anecdote și îndemnând la citirea cărților cu această tematică pentru aflarea și înțelegerea trecutului istoric. Ea s-a adresat în special tinerilor, așa cum era și de așteptat, iar publicul prezent a fost foarte receptiv. Cele câteva poezii citite de poetă în partea a doua a evenimentului, din cel mai recent volum al său, Patria mea A4, au completat perfect seara; cei care poate nu o citiseră până atunci au avut ocazia să o descopere, iar fanii mai vechi să o redescopere. Mie mi-au plăcut în mod special Animal Planet, Pe role și Biserici închise.

Cum era și firesc, seara a continuat cu întrebările din public, iar răspunsurile au fost delicioase. Spicuiesc (citare aproximativă):

Până în ’89, credeam că suntem toți (poeții) la fel, dar pentru că tăceam, abia pe urmă ne-am dat seama că, de fapt, tăceam lucruri diferite sau chiar opuse.

Apropo de ritualul de scris:

Îmi fac un calendar în care îmi notez în fiecare zi cu o culoare dacă am scris poezie, cu altă culoare dacă am scris proză și cu un X mare, negru, dacă nu am reușit să scriu nimic. Spaima mea cea mai mare e că o să fiu nevoită la sfârșitul zilei să fac acel X mare în calendar.

Mesaj pentru tinerii scriitori nepublicați:

Să fie mai atenți la fond decât la formă. Tehnica (apropo de apartenența la un anumit curent literar) se formează mai târziu, de la sine.

Dorința de modernism este imensa vină a scriitorilor care devin atât de tehnici, de ermetici, încât se îndepărtează de cititori, nu-i mai fac pe aceștia să vibreze.

În literatură, nu există progres, există numai intensitate. Dacă ar exista progres, eu aș fi mai bună decât Shakespeare.

Despre posibilitatea dispariției în timp a cărților pe hârtie:

Nu contează formatul cărții (papirus, tăblițe de lut, piei de animale, hârtie sau electronic), ci conținutul și cititorii.

Despre plăcerea de a citi:

Nu cred că există pe pământ fericire mai mare decât să citești!

Merg de câte ori pot în școli, să le vorbesc copiilor, și dacă reușesc să conving măcar unul să citească sau să înțeleagă de ce mie îmi face atâta plăcere, înseamnă că mi-am făcut datoria pe pământ.

Despre dificultatea de a publica sub cenzura comunistă:

Nu am avut tehnici pentru a păcăli cenzura. Scriam ce credeam și încercam să public. Exista un fel de „complicitate” cu redactorii, care făceau referate pozitive, spunând că scriu despre frumusețile patriei.

Despre faptul că a fost interzisă la un moment dat:

Subversiunea nu era în întregime a mea, eu nici nu eram conștientă de unele sensuri ale cuvintelor folosite de mine (de exemplu, adidași pentru picioare de porc). Poezia se năștea la jumătatea distanței dintre scriitor și cititor.

Sunt tare fericită că există astfel de evenimente și felicit Librăria Bizantină pentru idee. Ele sunt nu numai o ocazie pentru public de a întâlni diverși scriitori, ci și de a pătrunde un pic în lumea lor, de a afla despre titluri noi, de a se îmbogăți spiritual măcar puțin. Se pare că aceste întâlniri vor avea loc săptămânal, în fiecare miercuri, așa că rămâneți pe aproape sau, și mai bine, haideți să ne întâlnim acolo!

10 Comments

Filed under Evenimente