Category Archives: Evenimente

Doi ani de blog!

Mi-am dat seama că azi blogul meu împlinește doi ani. La prima aniversare, am făcut un soi de bilanț și rezultatul a fost pozitiv. Multă muncă, dar și satisfacții, prieteni noi (chiar dacă doar virtuali), mai multă disciplină, mai multă diversitate și, în total, mai multe cărți citite decât înainte.

Funny

După doi ani, impresiile sunt cam aceleași, doar cifrele s-au mai schimbat. Cărți și călătorii a mai crescut și ca număr de articole, cum era normal, și ca număr de cititori, așa cum speram. Îmi pare bine că am reușit să-mi păstrez direcția de la început și să scriu doar despre ce-mi place și ce am chef, fără compromisuri și fără motivații comerciale. Îmi pare bine și că de-a lungul timpului mi-au rămas câțiva cititori fideli, cu care schimb impresii destul de constant.

Library humour

Cum articolele despre cărți au devenit clar preponderente (pe de o parte, pentru că citesc mai des decât mă plimb și, pe de altă parte, pentru că locurile în care merg tind să se repete și nu prea ar avea rost să vi le arăt de fiecare dată), acesta a devenit mai degrabă un blog de cărți decât un blog de călătorii, dar încerc să le combin în continuare și sper să vin cu povești și imagini noi în curând.

Bookmobile

Ce noutăți sau lucruri inedite s-au petrecut în ultimul an? Să menționez doar câteva dintre cele bune…

  • Pe lângă obișnuitele ieșiri la munte și în Deltă, am fost într-o mult dorită excursie la Paris, despre care v-am povestit aici.
  • Mi-au apărut patru traduceri de carte, trei urmează să apară, două sunt în lucru. Vă țin la curent, ca de obicei, și cu câte o recenzie, dar și pe pagina dedicată.
  • Am descoperit câteva cărți mi-nu-na-te și mi-am creat propriul colțișor ideal de citit.
  • Am avut bucuria de a interacționa cu cei mai mici cititori ai cărților recomandate de mine: o experiență absolut unică!

Două regrete am:

  1. că tot nu mi-am luat pisică (din motive obiective), deși încă visez la așa ceva.
  2. Cats and bookscă nu există un dialog mai susținut, mai deschis, mai frecvent, mai puternic între mine și voi (și nu din lipsă de bunăvoință din partea mea, vă asigur). Știu că e un aflux imens de informații pe net, știu că toți suntem ocupați și scanăm linkurile sau postările în goană, știu că de multe ori citiți, dar poate nu aveți timp să și lăsați o reacție, un comentariu, un semn oarecare. Însă mi-ar plăcea să fiți mai prezenți aici sau pe pagina de Facebook, ca aproape-monologul meu să devină dialog sau, de ce nu, conferință. 🙂

Book friends

Acestea fiind zise, hai la mulți ani și să-mi trăiască blogul și să ne bucurăm cu toții de cărți și călătorii! :))

Book cake

14 Comments

Filed under Evenimente

Impresii de la Bookfest 2016

Am tras doar o fugă la târg, pentru că am programul cam încărcat zilele astea și era ori așa, ori deloc. Deși nu am plecat cu mâinile goale de acolo, parcă experiența de anul ăsta a fost mai mult una a senzațiilor, a replicilor haioase auzite fără voia mea și a întâmplărilor neașteptate decât a achizițiilor. Să vă zic de ce!

Nu m-am dus cu o listă mentală sau pe hârtie, nu căutam ceva anume, am acționat pur și simplu sub impulsul momentului (lucru care, de cele mai multe ori, ca și în cazul de față, se dovedește periculos pentru portofel). După o tură destul de superficială pe la editurile mai mari, am crezut chiar că, pentru prima dată, o să plec fără să cumpăr ceva. La Humanitas prețuri destul de mari, ca de obicei, la Curtea Veche cam aceleași titluri ca la ultimele târguri, plus/minus câteva noutăți care nu mă interesau direct, la Trei multe coperte colorate și ademenitoare, la Litera câteva cărți foarte interesante (pe unele le aveam deja, pe altele nu), la Rao nu mă opresc din prințip (traducătorii literari știu de ce!), la Nemira multe rafturi cu volume mai vechi și mai noi, printre care și aparițiile proaspetei edituri pentru copii, Nemi, la Art și Arthur mi-a plăcut, multe cărți frumoase pentru copii, dar și câteva volume interesante pentru oameni mari, la Univers titluri multe și bune, la Vellant mi-au sărit în ochi Revista de proză scurtă Iocan și încă vreo două cărți pe care mi-ar fi plăcut să le am.

Oameni nu foarte mulți – avantajul de a merge în timpul săptămânii la o oră când majoritatea lumii muncește; reduceri așa și așa, cele de 25% de la Nemira mi-au rămas în minte, dar la Curtea Veche erau și mai mari, de până la 80% parcă; lansări și discuții oficiale doar două, având în vedere ora timpurie, dar cu siguranță cele mai așteptate vor fi la ore mai accesibile; câteva scene care mi-au smuls un zâmbet:

o fetiță care îmbrățișa o alta spunându-i:

– În sfârșit, cineva care pronunță corect! E „Gheote” nu „Ghiote”!

o tânără care îi spunea prietenei:

– A, uite, Dostoievski, pe care îl citeam eu când eram intelectuală!

o bătrânică cochetă cu o sacoșă de cârpă în mână și o listă luuuungă cu titluri și autori;

o doamnă care îi dădea alteia informații despre Eleganța ariciului, de Muriel Barbery:

– E despre o tipă foarte deșteaptă, care este portăreasă și se împrietenește cu un domn japonez… dar nu pot să-ți zic sfârșitul!

și, cea mai plăcută și neașteptată întâmplare, întâlnirea cu Alexandru Voicescu, „responsabilul de serviciu” al editurii Herg Benet, care m-a impresionat prin calm, politețe, blândețe și chiar un soi de timiditate când s-a oferit să-mi dea și un autograf.

Și pentru că am dat deja un indiciu despre cărțile cumpărate, să vi le și arăt!

IMG_20160602_154259

Primele două volume din Tetralogia napoletană scrisă de autoarea italiană cunoscută drept Elena Ferrante: Prietena mea genială și Povestea noului nume (Editura Trei), despre care am tot auzit de la prietene în ale cititului și bloggeritului, dar și de la traducătoarea lor în limba română, Cerasela Barbone. Le-am cumpărat de acum, dar probabil voi aștepta să apară și următoarele două volume ca să mă bucur de poveste în întregime.

Olguța și un bunic de milioane, de Alex Moldovan, cu ilustrații de Jozsef Vass, Editura Arthur. Despre Olguța am auzit pe Facebook mai demult și mă bucur că s-a numărat printre cărțile finaliste ale Trofeului Arthur, ediția 2014. O s-o citesc eu, după care probabil o s-o fac cadou nepoților, alături de teancul care îi așteaptă la vară.

Trei tigri triști, de Guillermo Cabrera Infante, traducere din spaniolă de Dan Munteanu Colan, Editura Curtea Veche. Recunosc că nu știam nimic despre autor sau carte, dar mi-a atras atenția descrierea de pe ultima copertă: „o carte halucinantă, vie, unică în spiritul ei, o poveste ca un montagne russe, fără început și fără sfârșit, un cabaret al limbajului, în care spectacolul deconcertează, incită, exasperează căutătorul de sens” și „cel mai încântător/sexy/amuzant/zgomotos/evocator roman pe care oricine, chiar și un englez, și-ar dori să-l citească”.

În fine, două apariții de la Herg BenetSânge satanic, probabil cel mai cunoscut roman al Cristinei Nemerovschi, și Malad, de Alexandru Voicescu, care a câștigat premiul „Cea mai bună carte de proză” la Gala Tinerilor Scriitori din 2016. Din câte știu, cărțile Cristinei Nemerovschi se adresează adolescenților, ceea ce înseamnă că nu mă mai înscriu în segmentul de vârstă al publicului țintă, dar am vrut să-mi satisfac o curiozitate mai veche și să-mi diversific paleta de lecturi, mai ales din autori români contemporani.

Cam asta a fost experiența mea de la Bookfestul din începutul ăsta de vară, se pare că nu mă mai opresc din goana după cărți, chiar dacă am încă multe volume noi, necitite, în bibliotecă și altele care abia mă așteaptă pe Kindle. Ce să fac? Probabil sufăr de tsundoku. Voi?

6 Comments

Filed under Evenimente

Traducerea de poezie

Nu știu dacă v-ați gândit vreodată la asta, dacă ați încercat deja sau dacă citiți măcar poezie, dar vă spun eu, nu e ușor deloc să traduci păstrând nu numai ideea versurilor, ci și ritmul, rima, stilul cu totul și să mai și sune bine în traducere. Am avut și eu de-a lungul timpului câteva ocazii să mă joc cu cuvintele, dar traducere exclusivă de poezie nu știu dacă m-aș încumeta să fac. 

Vă arăt mai jos câteva mostre din încercările mele, doar așa, pentru exemplificare; mai întâi, o fărâmă din poezia străzii, din folclorul traficanților de droguri, din înțelepciunea generată de experiența dură a traiului în ghetou:

Got my ice

Got my smoke

Got my ride

Ain’t got no hope

Hold ya heads up high

Don’t know when

Ya gonna die. . . .

A 8-a mărturisire, de James Patterson și Maxine Paettro, Editura RAO, 2014

Am sticla[1] albă,

Am ţigara-n barbă,

Mă duc unde vreau,

Speranţă nu am.

Ţineţi capetele sus

că nu ştiţi

când v-aţi dus…

[1] Sticlă, cristal, met – denumiri de pe stradă ale metamfetaminei (n. trad.)

Câteva versuri ale poetei Emily Dickinson, în stilul său concis și frumos, dintr-o carte care sper să apară cât mai curând și despre care abia aștept să vă zic mai multe la momentul potrivit:

That Love is all there is,

Is all we know of Love;

It is enough, the freight should be

Proportioned to the groove.

Că Iubirea-i totu-n lume

E tot ce știm despre Iubire.

Ajunge! Pe măsura brazdei

Povara trebuie să fie.

O joacă cu versurile unui poet vrâncean, George Stroia:

În vara din tine

(Poeziei)

În vara din tine

e-atâta lumină,

aud glas de îngeri

zburând peste tină.

 

În vara din tine-s

petale de floare,

celest curcubeu

armonii de culoare.

 

În vara din tine

e-atâta grea rugă,

păcatele-s fum

pregătite să fugă.

 

În vara din tine

e-atâta durere,

senin de privire

şi cerul ce geme.

 

În vara din tine

e-atâta credinţă,

un vers de lumină

e întreaga-ţi fiinţă!

In the Summer within You

(To Poetry)

In the summer within you

The light is so strong,

I hear voices of angels

Flying over the loam.

 

In the summer within you

There are petals of flowers,

A heavenly rainbow,

Symphonies of colours.

 

In the summer within you,

Deep is the prayer,

Sins are like smoke

Fading into the air.

 

In the summer within you,

There is so much torment,

It looks so serene,

But the sky’s a lament.

 

In the summer within you,

The faith is so bright,

That your entire being

Is a verse of light

Cât de reușite sunt, nu știu, dar aș vrea să aflu mai multe de la traducătorii experimentați de poezie, de exemplu: e obligatoriu să fii poet la rândul tău ca să traduci cu succes poezie? Câte variante scrii, în medie, până să ajungi la aceea care să te mulțumească? Cum procedezi: scrii mai întâi textul traducerii, fără să ții cont de alți factori, și apoi începi să-l lucrezi în funcție de ritm, rimă etc? Cât din poezie e poetul și cât traducătorul?

Ei bine, la unele dintre aceste întrebări, cred că răspunde foarte interesant Veronica D. Niculescu în acest articol despre procesul traducerii poemului Foc palid de Vladimir Nabokov. La celelalte și la altele, sper să găsesc răspunsuri în seara asta, la Atelierele de traducere de la Hecate, un eveniment organizat de ARTLIT – Asociația Română a Traducătorilor Literari.

Atelierele de poezieDacă sunteți pasionați sau v-am trezit eu interesul acum sau, pur și simplu, dacă nu știți ce să faceți în seara aceasta, veniți la Hecate! Sunt sigură că o să fie interactiv și că o să aflăm multe lucruri frumoase și noi.

 

 

8 Comments

Filed under Evenimente, Poezii

David Grossman

Prima mea întâlnire cu David Grossman s-a produs în aprilie anul acesta, când, atrasă de titlu, am citit romanul său Cartea de gramatică interioară. Am povestit deja cât de impresionată am fost de stilul lui poetic, muzical, extraordinar de frumos, precum și de povestea în sine. Săptămâna aceasta am avut bucuria să asist din public (unul destul de numeros, găzduit de Clubul Țăranului de la MȚR) la o seară cu scriitorul israelian, organizată de Editura Polirom și moderată de Cătălin Ștefănescu.

David Grossman

(Poză preluată de pe pagina de Facebook a evenimentului)

Încă de la început, David Grossman și-a captivat audiența cu modul său calm, bonom, sincer și foarte plăcut de a vorbi; și a vorbit despre cărțile sale, despre procesul scrierii, în special după producerea unei tragedii în viața personală, despre familia sa, despre atentatele recente de la Paris, despre război și statul israelian și despre necesitatea păcii.

Dintre romanele sale, l-a menționat pe cel mai recent, Un cal intră într-un bar, și a povestit chiar câteva scene, suficient cât să-mi confirme interesul (cumpărasem deja un exemplar la fața locului, înainte de începerea evenimentului). Protagonistul, un stand-up comedian, ridiculizează totul în mod agresiv și vulgar până când este confruntat de o femeie-copil care îl cunoștea de când erau mici și care exclamă dezamăgită: „Dar erai un băiat bun!” Acest episod declanșează în mintea personajului principal amintiri din copilărie despre moartea unuia sau ambilor părinți, nici el nu știe, pentru că nimeni nu i-a spus. Indiferența, măștile, umorul folosit ca armă și introspecția par să fie teme explorate în acest roman, dar vă povestesc mai multe după ce-l citesc.

Cartea de gramatică interioară este chiar despre familia sa. M-a amuzat că, la întrebarea tatălui său dacă cineva din afara familiei va înțelege oare ceva din cartea aceasta, David Grossman a răspuns arătându-i fiecare apariție a unei noi traduceri. „Vezi, mai înțeleg și alții!”

Până la capătul pământului – un roman început cu 3 ani și 3 luni înainte de moartea fiului său în război, despre o mamă al cărei fiu este plecat în război și care este convinsă că, atâta timp cât ea nu va fi acasă să primească vestea morții lui, aceasta nici nu se va întâmpla. Prin urmare, pleacă într-un pelerinaj în care aproape că răpește un bărbat pe care îl iubise în tinerețe și îi povestește necontenit acestuia despre fiul ei, sperând, încercând să-l țină astfel în viață. Un roman premonitoriu și terapeutic, în același timp, pentru că reîntoarcerea la lucrul asupra multiplelor versiuni ale romanului l-a ajutat pe autor să facă față mai ușor morții propriului fiu.

Următoarea carte, Căderea din timp, chiar a fost dedicată supraviețuirii după moartea copilului. Iar apropo de versiunile unui roman, David Grossman a declarat că romanele sale au, în medie, 20-25 de versiuni până să ajungă la forma finală, ceea ce mi se pare enorm: de câtă răbdare, atenție, detașare ca să poți privi totul cu un ochi proaspăt, și de cât perfecționism este nevoie pentru a cizela un roman în 25 de versiuni? Cum știe când să se oprească? Răspunsul său (parafrazez):

Atunci când scriu, îmi place să descopăr povestea, personajele, nu știu dinainte sfârșitul și nu mă gândesc dinainte la ce vor crede cititorii. Cercetarea și faptele sunt mai puțin importante, ceea ce contează este atmosfera, nuanțele redate, muzicalitatea. Caut melodia din fiecare poveste, fie că vorbim despre dialog, fie despre fluxul conștiinței. Atunci când simt că știu prea mult, mai mult decât cititorul, mă opresc, fiindcă vreau ca cititorul să scrie povestea odată cu mine.

Alte idei care mi-au plăcut și pe care le-am reținut:

I hope my books are an invitation to people to expose themselves to all of human situations, just like I do when I write.

Why do I write? I could answer: to make sense of life, but the truth is I love telling stories.

Peace will not only allow us to survive from one catastrophe to the next, but to live a full, normal life.

Ioana Petridean, traducătoarea a trei dintre romanele sale, a adăugat că, citindu-l pe David Grossman, și-a dorit ca toată lumea să poată înțelege limba ebraică pentru a-l putea citi în original. Venind de la o traducătoare, acesta este, cred, cel mai mare compliment care i se poate face unui scriitor. 🙂

Eu mă declarasem deja admiratoare înfocată a scriitorului israelian după lectura unui singur roman, iar la cât de încântată am fost de prezența lui la MȚR, abia aștept să le citesc și pe celelalte. Un scriitor excelent, dublat de un om care a lăsat o impresie de bunătate, de sinceritate, de echilibru și de decență; un scriitor celebru care mi-a strâns mâna când mi-a dat autograful și mi-a spus că și mama lui poartă același nume ca mine; un om care a știut să creeze o atmosferă extraordinară și așa o comuniune cu publicul încât sala l-a aplaudat în picioare.

V-am convins să-l citiți? 🙂 Dacă nu am reușit eu, citiți interviul acordat Mediafax, interviul acordat ziarului Adevărul, sau impresiile lui Constantin Piștea de la același eveniment, consemante pe Bookhub.

5 Comments

Filed under Evenimente

Kilipirim 2015

Azi a început o nouă ediție de Kilipirim – târg de carte cu reducere, organizat tot la etajul 2 din Magazinul Unirea (aripa Călărași). Am fost pe acolo încă din prima zi, la o oră la care lumea nu se înghesuie să meargă prin magazine sau la târguri de cărți (în principal din cauză că sunt cu toții la serviciu), tocmai ca să evit aglomerația. Atmosfera a fost cam la fel ca anul trecut, adică puține standuri (cred că mai puține decât se adunau la Sala Dalles înainte), dar ai ce găsi acolo.

Cărți bune la 5 lei!

Editurile Humanitas și Polirom au standurile cele mai interesante, după părerea mea, cu titluri multe și prețuri bune. Eu am plecat de acasă hotărâtă să nu mă întorc cu o sacoșă de cărți, pentru că am deja destule necitite, dar știți voi vorba aia cu socoteala și târgul. Și apoi, de tsundoku nu te vindeci așa repede! Am găsit titluri interesante la 5 lei, așa că am luat câteva: trei de Saramago (am constatat acum că tot de la Kilipirim luasem și Eseu despre orbire); Pastorala americană, deși o am și în engleză (probabil o să le citesc în paralel, așa, de dragul comparației); Copila de zăpadă, despre care țin minte că am auzit numai de bine, dar pe asta o păstrez pentru serile reci de iarnă; și, în fine, Cazul Jane Eyre, o carte care m-a atras prin titlu și descrierea de pe verso: un detectiv literar pleacă în căutarea unui criminal care răpește personaje literare! Sună foarte bine și abia aștept! 🙂

Kilipirim 2015

Printre celelalte edituri prezente: Trei, Nemira, Curtea Veche, Rao, Casa de pariuri literare și câteva standuri cu cărți pentru copii, peste care eu am trecut rapid, dar dacă vă interesează așa ceva, mergeți, cu siguranță au reduceri! În rest, prețurile variau cam între 14 și 34 de lei (din ce am văzut eu, dar n-am verificat toate etichetele). La intrarea în spațiul târgului, veți găsi din nou anticari, ceva cărți despre misticism și standuri cu cosmeticale. Azi era cam pustiu, dar bănuiesc că serile și în weekend se va aglomera suficient! Târgul se încheie duminică, 1 noiembrie, așa că mergeți când puteți, probabil veți găsi ceva potrivit pentru fiecare!

8 Comments

Filed under Evenimente