Category Archives: Evenimente

Doi ani de blog!

Mi-am dat seama că azi blogul meu împlinește doi ani. La prima aniversare, am făcut un soi de bilanț și rezultatul a fost pozitiv. Multă muncă, dar și satisfacții, prieteni noi (chiar dacă doar virtuali), mai multă disciplină, mai multă diversitate și, în total, mai multe cărți citite decât înainte.

Funny

După doi ani, impresiile sunt cam aceleași, doar cifrele s-au mai schimbat. Cărți și călătorii a mai crescut și ca număr de articole, cum era normal, și ca număr de cititori, așa cum speram. Îmi pare bine că am reușit să-mi păstrez direcția de la început și să scriu doar despre ce-mi place și ce am chef, fără compromisuri și fără motivații comerciale. Îmi pare bine și că de-a lungul timpului mi-au rămas câțiva cititori fideli, cu care schimb impresii destul de constant.

Library humour

Cum articolele despre cărți au devenit clar preponderente (pe de o parte, pentru că citesc mai des decât mă plimb și, pe de altă parte, pentru că locurile în care merg tind să se repete și nu prea ar avea rost să vi le arăt de fiecare dată), acesta a devenit mai degrabă un blog de cărți decât un blog de călătorii, dar încerc să le combin în continuare și sper să vin cu povești și imagini noi în curând.

Bookmobile

Ce noutăți sau lucruri inedite s-au petrecut în ultimul an? Să menționez doar câteva dintre cele bune…

  • Pe lângă obișnuitele ieșiri la munte și în Deltă, am fost într-o mult dorită excursie la Paris, despre care v-am povestit aici.
  • Mi-au apărut patru traduceri de carte, trei urmează să apară, două sunt în lucru. Vă țin la curent, ca de obicei, și cu câte o recenzie, dar și pe pagina dedicată.
  • Am descoperit câteva cărți mi-nu-na-te și mi-am creat propriul colțișor ideal de citit.
  • Am avut bucuria de a interacționa cu cei mai mici cititori ai cărților recomandate de mine: o experiență absolut unică!

Două regrete am:

  1. că tot nu mi-am luat pisică (din motive obiective), deși încă visez la așa ceva.
  2. Cats and bookscă nu există un dialog mai susținut, mai deschis, mai frecvent, mai puternic între mine și voi (și nu din lipsă de bunăvoință din partea mea, vă asigur). Știu că e un aflux imens de informații pe net, știu că toți suntem ocupați și scanăm linkurile sau postările în goană, știu că de multe ori citiți, dar poate nu aveți timp să și lăsați o reacție, un comentariu, un semn oarecare. Însă mi-ar plăcea să fiți mai prezenți aici sau pe pagina de Facebook, ca aproape-monologul meu să devină dialog sau, de ce nu, conferință. 🙂

Book friends

Acestea fiind zise, hai la mulți ani și să-mi trăiască blogul și să ne bucurăm cu toții de cărți și călătorii! :))

Book cake

14 Comments

Filed under Evenimente

Impresii de la Bookfest 2016

Am tras doar o fugă la târg, pentru că am programul cam încărcat zilele astea și era ori așa, ori deloc. Deși nu am plecat cu mâinile goale de acolo, parcă experiența de anul ăsta a fost mai mult una a senzațiilor, a replicilor haioase auzite fără voia mea și a întâmplărilor neașteptate decât a achizițiilor. Să vă zic de ce!

Nu m-am dus cu o listă mentală sau pe hârtie, nu căutam ceva anume, am acționat pur și simplu sub impulsul momentului (lucru care, de cele mai multe ori, ca și în cazul de față, se dovedește periculos pentru portofel). După o tură destul de superficială pe la editurile mai mari, am crezut chiar că, pentru prima dată, o să plec fără să cumpăr ceva. La Humanitas prețuri destul de mari, ca de obicei, la Curtea Veche cam aceleași titluri ca la ultimele târguri, plus/minus câteva noutăți care nu mă interesau direct, la Trei multe coperte colorate și ademenitoare, la Litera câteva cărți foarte interesante (pe unele le aveam deja, pe altele nu), la Rao nu mă opresc din prințip (traducătorii literari știu de ce!), la Nemira multe rafturi cu volume mai vechi și mai noi, printre care și aparițiile proaspetei edituri pentru copii, Nemi, la Art și Arthur mi-a plăcut, multe cărți frumoase pentru copii, dar și câteva volume interesante pentru oameni mari, la Univers titluri multe și bune, la Vellant mi-au sărit în ochi Revista de proză scurtă Iocan și încă vreo două cărți pe care mi-ar fi plăcut să le am.

Oameni nu foarte mulți – avantajul de a merge în timpul săptămânii la o oră când majoritatea lumii muncește; reduceri așa și așa, cele de 25% de la Nemira mi-au rămas în minte, dar la Curtea Veche erau și mai mari, de până la 80% parcă; lansări și discuții oficiale doar două, având în vedere ora timpurie, dar cu siguranță cele mai așteptate vor fi la ore mai accesibile; câteva scene care mi-au smuls un zâmbet:

o fetiță care îmbrățișa o alta spunându-i:

– În sfârșit, cineva care pronunță corect! E „Gheote” nu „Ghiote”!

o tânără care îi spunea prietenei:

– A, uite, Dostoievski, pe care îl citeam eu când eram intelectuală!

o bătrânică cochetă cu o sacoșă de cârpă în mână și o listă luuuungă cu titluri și autori;

o doamnă care îi dădea alteia informații despre Eleganța ariciului, de Muriel Barbery:

– E despre o tipă foarte deșteaptă, care este portăreasă și se împrietenește cu un domn japonez… dar nu pot să-ți zic sfârșitul!

și, cea mai plăcută și neașteptată întâmplare, întâlnirea cu Alexandru Voicescu, „responsabilul de serviciu” al editurii Herg Benet, care m-a impresionat prin calm, politețe, blândețe și chiar un soi de timiditate când s-a oferit să-mi dea și un autograf.

Și pentru că am dat deja un indiciu despre cărțile cumpărate, să vi le și arăt!

IMG_20160602_154259

Primele două volume din Tetralogia napoletană scrisă de autoarea italiană cunoscută drept Elena Ferrante: Prietena mea genială și Povestea noului nume (Editura Trei), despre care am tot auzit de la prietene în ale cititului și bloggeritului, dar și de la traducătoarea lor în limba română, Cerasela Barbone. Le-am cumpărat de acum, dar probabil voi aștepta să apară și următoarele două volume ca să mă bucur de poveste în întregime.

Olguța și un bunic de milioane, de Alex Moldovan, cu ilustrații de Jozsef Vass, Editura Arthur. Despre Olguța am auzit pe Facebook mai demult și mă bucur că s-a numărat printre cărțile finaliste ale Trofeului Arthur, ediția 2014. O s-o citesc eu, după care probabil o s-o fac cadou nepoților, alături de teancul care îi așteaptă la vară.

Trei tigri triști, de Guillermo Cabrera Infante, traducere din spaniolă de Dan Munteanu Colan, Editura Curtea Veche. Recunosc că nu știam nimic despre autor sau carte, dar mi-a atras atenția descrierea de pe ultima copertă: „o carte halucinantă, vie, unică în spiritul ei, o poveste ca un montagne russe, fără început și fără sfârșit, un cabaret al limbajului, în care spectacolul deconcertează, incită, exasperează căutătorul de sens” și „cel mai încântător/sexy/amuzant/zgomotos/evocator roman pe care oricine, chiar și un englez, și-ar dori să-l citească”.

În fine, două apariții de la Herg BenetSânge satanic, probabil cel mai cunoscut roman al Cristinei Nemerovschi, și Malad, de Alexandru Voicescu, care a câștigat premiul „Cea mai bună carte de proză” la Gala Tinerilor Scriitori din 2016. Din câte știu, cărțile Cristinei Nemerovschi se adresează adolescenților, ceea ce înseamnă că nu mă mai înscriu în segmentul de vârstă al publicului țintă, dar am vrut să-mi satisfac o curiozitate mai veche și să-mi diversific paleta de lecturi, mai ales din autori români contemporani.

Cam asta a fost experiența mea de la Bookfestul din începutul ăsta de vară, se pare că nu mă mai opresc din goana după cărți, chiar dacă am încă multe volume noi, necitite, în bibliotecă și altele care abia mă așteaptă pe Kindle. Ce să fac? Probabil sufăr de tsundoku. Voi?

6 Comments

Filed under Evenimente

Traducerea de poezie

Nu știu dacă v-ați gândit vreodată la asta, dacă ați încercat deja sau dacă citiți măcar poezie, dar vă spun eu, nu e ușor deloc să traduci păstrând nu numai ideea versurilor, ci și ritmul, rima, stilul cu totul și să mai și sune bine în traducere. Am avut și eu de-a lungul timpului câteva ocazii să mă joc cu cuvintele, dar traducere exclusivă de poezie nu știu dacă m-aș încumeta să fac. 

Vă arăt mai jos câteva mostre din încercările mele, doar așa, pentru exemplificare; mai întâi, o fărâmă din poezia străzii, din folclorul traficanților de droguri, din înțelepciunea generată de experiența dură a traiului în ghetou:

Got my ice

Got my smoke

Got my ride

Ain’t got no hope

Hold ya heads up high

Don’t know when

Ya gonna die. . . .

A 8-a mărturisire, de James Patterson și Maxine Paettro, Editura RAO, 2014

Am sticla[1] albă,

Am ţigara-n barbă,

Mă duc unde vreau,

Speranţă nu am.

Ţineţi capetele sus

că nu ştiţi

când v-aţi dus…

[1] Sticlă, cristal, met – denumiri de pe stradă ale metamfetaminei (n. trad.)

Câteva versuri ale poetei Emily Dickinson, în stilul său concis și frumos, dintr-o carte care sper să apară cât mai curând și despre care abia aștept să vă zic mai multe la momentul potrivit:

That Love is all there is,

Is all we know of Love;

It is enough, the freight should be

Proportioned to the groove.

Că Iubirea-i totu-n lume

E tot ce știm despre Iubire.

Ajunge! Pe măsura brazdei

Povara trebuie să fie.

O joacă cu versurile unui poet vrâncean, George Stroia:

În vara din tine

(Poeziei)

În vara din tine

e-atâta lumină,

aud glas de îngeri

zburând peste tină.

 

În vara din tine-s

petale de floare,

celest curcubeu

armonii de culoare.

 

În vara din tine

e-atâta grea rugă,

păcatele-s fum

pregătite să fugă.

 

În vara din tine

e-atâta durere,

senin de privire

şi cerul ce geme.

 

În vara din tine

e-atâta credinţă,

un vers de lumină

e întreaga-ţi fiinţă!

In the Summer within You

(To Poetry)

In the summer within you

The light is so strong,

I hear voices of angels

Flying over the loam.

 

In the summer within you

There are petals of flowers,

A heavenly rainbow,

Symphonies of colours.

 

In the summer within you,

Deep is the prayer,

Sins are like smoke

Fading into the air.

 

In the summer within you,

There is so much torment,

It looks so serene,

But the sky’s a lament.

 

In the summer within you,

The faith is so bright,

That your entire being

Is a verse of light

Cât de reușite sunt, nu știu, dar aș vrea să aflu mai multe de la traducătorii experimentați de poezie, de exemplu: e obligatoriu să fii poet la rândul tău ca să traduci cu succes poezie? Câte variante scrii, în medie, până să ajungi la aceea care să te mulțumească? Cum procedezi: scrii mai întâi textul traducerii, fără să ții cont de alți factori, și apoi începi să-l lucrezi în funcție de ritm, rimă etc? Cât din poezie e poetul și cât traducătorul?

Ei bine, la unele dintre aceste întrebări, cred că răspunde foarte interesant Veronica D. Niculescu în acest articol despre procesul traducerii poemului Foc palid de Vladimir Nabokov. La celelalte și la altele, sper să găsesc răspunsuri în seara asta, la Atelierele de traducere de la Hecate, un eveniment organizat de ARTLIT – Asociația Română a Traducătorilor Literari.

Atelierele de poezieDacă sunteți pasionați sau v-am trezit eu interesul acum sau, pur și simplu, dacă nu știți ce să faceți în seara aceasta, veniți la Hecate! Sunt sigură că o să fie interactiv și că o să aflăm multe lucruri frumoase și noi.

 

 

8 Comments

Filed under Evenimente, Poezii