Category Archives: Campanii/concursuri/lepșe

Numele traducătorului

Sunt foarte multe pagini de internet dedicate cărților, indiferent că vorbim despre articole de blog, website-uri ale unor edituri, platforme ale unor librării online etc., în care nu se menționează numele traducătorului.

Librărie online

Se disecă subiectul, se fac compuneri frumoase despre stările trezite în sufletul cititorului de cartea cu pricina sau se propun mai degrabă sec și practic spre vânzare, dar nu se precizează nicăieri că este vorba despre o traducere și nici numele traducătorului.

Este ca și cum autori mai mult sau mai puțin celebri din întreaga lume ar fi scris direct în română. Sau ca și cum mai multe versiuni ale unei cărți traduse, poate la diferență de zeci de ani unele de altele, ar fi identice. Sau ca și cum cel sau cea care a muncit câteva luni bune ca să ne faciliteze accesul la o carte scrisă într-o limbă inaccesibilă nouă nu ar merita să i se recunoască eforturile.

Mai multe ediții ale aceluiași roman, din mai mulți ani (1969, 2008, 2014 și 2018), posibil și în traduceri diferite, nu numai cu coperte diferite. La o căutare rapidă, am găsit numele traducătorului pentru o singură ediție.

Știu din proprie experiență că mulți pur și simplu nu se gândesc că ce țin ei în mână este produsul unei colaborări tacite. Că, de fapt, ei nu îl citesc pe autor în original, ci printr-un intermediar. Că acest intermediar poate să strice sau să ridice o carte, să îi fie foarte fidel sau puțin mai creativ, să se adapteze stilului fiecărui autor în parte sau să-și lase în toate traducerile ceva din stilul propriu.

Nu discutăm acum de calitatea traducerii, ci strict de existența unui traducător și de recunoașterea lui.

Ca să atragem atenția publicului larg asupra acestui fenomen și să-i dăm cezarului ce-i al cezarului, vă invit să facem un exercițiu: luați prima carte tradusă pe care o aveți la îndemână sau pe care o citiți acum și precizați titlul, editura și cine a tradus-o. Vă propun să distribuiți articolul ăsta sau să postați pur și simplu o poză despre cartea respectivă folosind #numeletraducătorului.

Iar data viitoare când veți fi într-o librărie sau așezați confortabil într-un fotoliu și veți deschide o carte, uitați-vă și pe prima pagină sau în caseta tehnică sau, în cazuri extrem de rare, pe copertă: veți vedea numele celui care a făcut posibil momentul acela pentru dvs.

De citit și Traducătorii literari, marii anonimi.

Leave a Comment

Filed under Campanii/concursuri/lepșe

Gregor Pământeanul, de Suzanne Collins

suzanne-collins-gregor-pamanteanul-c1Gregor Pământeanul, de Suzanne Collins, Editura Nemi, traducere de Mihaela Buruiană

Despre Gregor am tot povestit, dar o să reiau pe scurt că este primul volum dintr-o serie de cinci, intitulată Cronici de sub pământ, scrisă de Suzanne Collins, autoarea vestitei trilogii (ecranizate) Jocurile foamei. Este o carte care se adresează copiilor de la 9 la 99 de ani, care pe mine m-a amuzat și m-a emoționat și pe care v-o recomand călduros.

Câteva cuvinte despre subiect: Gregor, un băiat de unsprezece ani, nevoit să rămână acasă în vacanța de vară ca să aibă grijă de Boots, sora lui de doi ani, se gândește trist la lungile luni de plictiseală și toropeală care îl așteaptă în blocul lui din New York. Printr-o întâmplare ciudată însă va ajunge într-o lume subterană plină de vietăți care de care mai ciudate și mai periculoase, de la gândaci imenși, la lilieci, păianjeni și până la fioroșii șobolani. Sub pământ sunt și oameni, care au o istorie interesantă și, mai ales, o profeție. De aici, viața lui Gregor și a lui Boots se complică și aventurile lor scot la iveală calități pe care băiatul retras din New York sau haioasă lui soră nici nu știau că le au.

Pregătiți-vă să citiți o poveste despre curaj, prietenie, încercări personale și mize mari, unde pericolele se împletesc cu umorul și duioșia, iar personajele sunt extrem de simpatice. Ca să vă conving, m-am gândit să vă citesc câteva pagini din al doilea capitol, când Gregor cade alături de Boots în lumea subterană:

Lectură plăcută!

 

19 Comments

Filed under Campanii/concursuri/lepșe, Lecturi, Recenzii

Campania „Adoptă un ș”

Adopta-un-SAm aflat despre campania „Adoptă un ș”, al cărei manifest sună astfel:

„Adoptă un Ș” își propune să reintroducă scrisul cu diacritice în comunicarea curentă.

Ne-am împrietenit cu limba română treptat: am început cu primele cuvinte, mai apoi am jucat Fazan, am primit primul 10 la dictare, am făcut prima analiză de text literar, am luat primul examen scris, am dat prima semnătură pe contractul de muncă. Limba română, așa cum am învățat-o, merge dincolo de abecedar, caietele de caligrafie și numele din catalog. „Adoptă un Ș” urmărește să readucă scrisul cu diacritice în comunicarea uzuală: în mesajele pe Facebook, în articole, în site-urile de prezentare, în orice text scris în limba română.

Ne dorim să păstrăm claritatea și frumusețea limbii române, cu toate sensurile la vedere și, deci, și la citire. Roman sau român? Tanc sau țânc? Hai să eliminăm confuziile.

Cum ar suna cartea preferată fără diacritice? Cum ai fredona refrenul favorit fără cele 5 litere buclucașe care completează alfabetul limbii române? O serie de scriitori și muzicieni români ni s-au alăturat în susținerea integrității limbii române. Și tu poți fi eroul diacriticelor, ajută-ne să reintroducem diacriticele în scrierea limbii române. Scrie cum vorbești! Susține cauza! „Adoptă un Ș”

Până în prezent s-au alăturat proiectului Cezar Paul-Bădescu, Dan Byron, Marius Chivu, Florin Iaru și Veronica Niculescu.

„Adoptă un Ș” este un proiect susținut de Kinecto Isobar.

Parteneri: Easyfilm și Cărturești.

Puteți urmări campania pe site-ul dedicat, precum și pe Facebook și YouTube. Cu umor și niște parteneri simpatici, inițiatorii campaniei arată importanța diacriticelor, iar dacă nu știți unde să le găsiți, tot ei vă învață pe site cum să schimbați setările tastaturii.

Pe mine mă bucură mult această inițiativă, așa că o sprijin cum pot. Haideți să scriem românește!

2 Comments

Filed under Campanii/concursuri/lepșe

Librar pentru o zi – Aurora Liiceanu

Invitată de Booktopia, am ajuns la Librăria Bizantină mai devreme decât ora stabilită pentru începerea evenimentului. Mai fusesem acolo și la precedenta întâlnire din seria Librar pentru o zi, când o mulțime de bloggeri de carte, pe care îi știam mai ales virtual, veniseră să asculte recomandările făcute de Laura Câlțea.

Cum aveam la dispoziție aproape o oră de așteptare, iar doamna Aurora Liiceanu tocmai acorda un interviu în sala alăturată, am profitat să admir cadrul frumos și intim din librărie și să parcurg încă o dată cu privirea rafturile înțesate de cărți. Trecerea de la discuțiile informale de după interviu la prezentarea propriu-zisă a cărților propuse s-a făcut aproape pe nesimțite, așa că m-am grăbit să mă alătur vizitatorilor/cititorilor adunați între timp acolo.

Într-un stil foarte natural și popular, doamna Liiceanu a trecut rapid în revistă cele șase titluri recomandate, interpretându-le mai mult din punct de vedere psihologic, făcând diverse trimiteri la alte opere literare, precum și divagații de ordin general, psihologic și sociologic. Volumele-vedetă au fost:

2015-03-25 18.16.12

2015-03-25 18.16.23

 2015-03-25 18.16.34 

Julian Barnes – Nimicul de temut, Editura Nemira, 2009, traducere de Mihai Moroiu

F. S. Fitzgerald – Marele Gatsby, Editura Humanitas, 201, traducere de Mircea Ivănescu, Radu Paraschivescu

Orhan Pamuk – Istanbul, Editura Polirom, 2003, traducere de Luminița Munteanu

Amos Oz – Poveste despre dragoste și întuneric, Editura Humanitas, 2008, traducere de Dana Ligia Ilin

Constantin Beldie – Caleidoscopul unei jumătăți de veac în București (1900-1950) și alte pagini memorialistice, Editura Humanitas, 2014

Yasunari Kawabata – Jurnal de la șaisprezece ani, Adolescentul, Editura Humanitas, 2014, traducere de Cornelia Daniela Lupşă

Pe lângă acestea, însă, invitata de aseară a făcut referiri la Citind Lolita în Teheran, de Azar Nafisi, Dragoste în vremea holerei, de Gabriel Garcia Marquez, la Milan Kundera, Dostoievski, Stendhal, Ortega y Gasset și Shakespeare. Ce mi-a plăcut și mi s-a părut că i-a singularizat discursul a fost interpretarea acestor cărți din perspectiva psihologului de profesie și a lingvistului din pasiune. Astfel, aprecierile literare la adresa cărților s-au îmbinat cu reflecții privind psihologia personajelor și cu comparații lingvistice între termeni precum a explica –  a justifica, regret – remușcare, clipă – moment etc.

Aurora Liiceanu a vorbit, printre altele, despre asocierea dintre om și timp, despre nevoia oamenilor (implicit, a personajelor) de a închide un cerc și de a găsi o finalitate, despre amintiri ca garant al identității, despre faptul că din cărți înveți că personajele au și calități și defecte și, astfel, îți rafinezi percepția despre oameni și, ca o concluzie, despre faptul că scriitorii sunt foarte fini psihologi, adesea citați în tratatele de psihologie (de exemplu, Dostoievski sau Shakespeare – ale cărui personaje ilustrează diverse sindroame din psihologie). Melancolia a fost identificată ca temă comună a celor șase titluri propuse, iar din răspunsurile la întrebări, am aflat că doamna Liiceanu s-a apucat de scris ca să se oprească din vorbit (o autoironie la adresa locvacității sale), că, dacă ai o „jenă financiară”, poți găsi totuși soluții pentru a cumpăra cărți (asocierea cu câțiva prieteni și tragerea la sorți, de exemplu) și că, după părerea sa, cărțile pe hârtie nu vor dispărea, în pofida amenințării digitalului.

Per total, întâlnirea mi s-a părut relaxată, amuzantă și interesantă, îi felicit pe organizatorii campaniei Librar pentru o zi și abia aștept următoarele evenimente.

3 Comments

Filed under Campanii/concursuri/lepșe, Evenimente, Lecturi

Și-am să-ți scriu scrisori pe tulpini de flori…

Și-am să-ți scriu scrisori
Pe tulpini de flori
De lumina stelelor pătrunse
Și-un roman să-ți scriu
Folosind pe viu sub umbra de nuc
Tincturi de frunze.

Romanță de toamnă, Adrian Păunescu

Mai devreme, Cristina, care a câștigat una dintre cărțile oferite de mine recent, îmi spunea ce frumos e orașul în care locuiește ea și se oferea să-mi trimită o vedere de acolo. M-a copleșit brusc nostalgia după vremurile în care oamenii obișnuiau să-și trimită vederi și mi-am amintit de vederile din toată țara și din străinătate pe care le colecționaseră părinții mei. Copil fiind, stăteam cu orele înconjurată de poze vechi și vederi și călătoream imaginar în toate locurile acelea. Plecând de la câteva rânduri scrise pe spate sau, uneori, doar de la un nume și o dată, inventam povești elaborate, în care detaliile reale cerute cu insistență de la mama sau de la tata doar completau pe ici, pe colo propriul scenariu.

lettresLegate de vederi sunt scrisorile, prea puține păstrate de părinți, dar destule din colecția mea. Adresate unor prieteni de departe, colegi de școală sau amorezi de la vârsta adolescenței, bucățile alea de hârtie cu scrisul caligrafic ascund multe emoții: dor, bucurie, tristețe, anticipare veselă sau nostalgie. Căutam hârtia cea mai frumoasă și mai lucioasă, pixul sau stiloul care scria cel mai bine, îmi verificam cu atenție scrisul și-mi alegeam cu grijă cuvintele. Sună desuet, știu, dar așa îngălbenite de vreme și uitate în cutii, scrisorile sunt legătura mea intimă cu un timp anume, cu niște oameni anume, cu un eu anume.

Nu știu dacă și voi ați prins epoca scrisului de mână sau faceți parte din generația celor crescuți și școliți direct cu computere, nu știu dacă v-au plăcut scrisorile la fel ca mie sau nu ați trimis nici măcar una, niciodată, nu știu dacă v-ar plăcea să se păstreze obiceiul sau vi se pare mult mai util/rapid/necesar e-mailul. Vă propun însă un exercițiu: încercați să scrieți măcar o scrisoare pe care s-o adresați cui vreți voi: părinților, prietenilor, iubiților sau vouă înșivă și expediați-o. Rugați destinatarul să vă răspundă la fel. Dacă vreți, veniți și povestiți-mi cum v-ați simțit când ați scris-o, când ați pus-o la poștă, când ați găsit răspunsul în cutia voastră poștală. Dacă vreți, trimiteți-mi poze cu scrisorile voastre.writing letters

Haideți să încercăm, măcar pentru o clipă, să ne aplecăm cu grijă asupra actului scrisului, să investim timp și dragoste și atenție într-un lucru care ne apropie de ceilalți și care este, până la urmă, un mod de expresie, o imagine a noastră! Haideți să ne trimitem scrisori, ca să avem ceva palpabil și frumos care să ne amintească într-o bună zi de un om, un moment, un sentiment!

10 Comments

Filed under Campanii/concursuri/lepșe