Category Archives: Călătorii

Copenhaga

Îmi doream de mult să ajung la Copenhaga, cred că de când am văzut prima oară o poză cu clădirile colorate și bărcile din port. Vă imaginați, cred, cu ce entuziasm am plecat în mica mea vacanță, prima de anul ăsta fără laptop, muncă și responsabilități, însă cu timp berechet să mă plimb de dimineață până seara și să descopăr un oraș străin la pas, așa cum îmi place mie.

dscn6795

dscn6673

dscn6674

Copenhaga nu m-a dezamăgit deloc și am avut și noroc de vreme foarte bună, cu soare și temperaturi perfecte pentru plimbare. Am văzut un oraș cochet, cu arhitectură pitorească, infrastructură bună și oameni frumoși și relaxați. Am adorat preocuparea pentru sănătate și mișcare (bicicletele sunt mai numeroase decât mașinile, pistele dedicate sunt bine marcate și răspândite peste tot, parcările de biciclete sunt supra-aglomerate, iar bicicliștii-s de toate vârstele);

dscn6866

dscn6860

dscn6704

dscn6702

dscn6650

dscn6647

dscn6644

dscn6734

aerul cosmopolit (auzi engleză foarte des, dar și alte limbi, inclusiv româna); apropierea apei și bărcile colorate din port și de pe canale; parcurile mari, minunat concepute, cu verdeață din plin, poduri, alei, rațe, lebede, pești și veverițe; multitudinea de capete blonde și frumoase; obiectivele turistice bine organizate, semnalizate, accesibile; hot-dogul cu fulgi de ceapă și castraveți murați; evenimentele culturale (peste tot, expoziții, festivaluri, documentare tematice și, ce mi s-a părut cel mai inedit, Muzeul de Artă Contemporană a fost deschis într-o seară pentru valurile de tineri veniți să vadă proiecții despre corpul uman și sex și care se revărsau pe trepte și pe unde apucau, cu mâncare și băutură și muzica urlând în difuzoare).

Am vizitat nu numai centrul cu străduțele lui comerciale, obiective turstice și mulțimea de oameni, ci și alte cartiere, unde am admirat la pas atmosfera liniștită și calmă de dimineața, șirurile indiene de bicicliști în drum spre serviciu sau școală, magazinele mici și diverse, dar și restaurantele și cafenelele care te îmbiau cu meniuri și cafele, Parcul Frederiksberg, învecinat cu Grădina Zoologică, rămas și preferatul meu, Vesterbro cu fostele locuințe simple, muncitorești, și Christianshauvn, cu vestita Christiana.

dscn6587

dscn6609

dscn6634

dscn6692

dscn6719â dscn6792

dscn6794

Christiania e o enclavă de hipioți cu statut de oraș liber, care însă se pare că nu se mai bucură de aceleași libertăți ca în trecut. Aflată în sud-estul capitalei daneze, în cartierul Christianshavn, aceasta a fost multă vreme un teritoriu cu reguli proprii, în care iarba era la liber, iar locuitorii trăiau în bună pace și prietenie, nederanjați de autorități. În urmă cu câțiva ani, au început să plătească și ei taxe la stat, iar în dimineața în care am ajuns eu, un tip cu accent australian mi-a mărturisit că tocmai li se instalaseră camere de luat vederi. Pozele de mai jos sunt făcute cu telefonul, pentru că fix în ziua aia uitasem să iau aparatul foto cu mine, iar atmosfera era fix ca cea din Vamă, dimineața devreme, când lumea încă nu s-a dezmeticit bine după beția din noaptea de dinainte și abia începe să-și etaleze marfa colorată și variată.

img_20160923_115059

img_20160923_115343

img_20160923_115429

img_20160923_120843

Sâmbătă a fost probabil cea mai frumoasă zi petrecută de mine acolo; curioasă să văd și altceva din Danemarca, am profitat de ocazie să fac o incursiune de o zi în Helsingør, un orășel cochet de coastă unde se află vestitul castel al lui Hamlet, Kronborg. Mi-au plăcut tare mult și castelul, și orașul, ba chiar am visat cu ochii deschiși și m-am gândit că m-aș putea obișnui acolo. 🙂

dscn6928

dscn6936

dscn6939

dscn6965

dscn6976

dscn7030

dscn7048

dscn7049

Apoi am traversat cu feribotul la vecinii din Suedia și am vizitat puțin orașul corespondent, Helsinborg, unde am descoperit un minunat punct de belvedere, de la turnul medieval Kärnan ce străjuiește malurile, singurul element care a supraviețuit din fortăreața suedeză. În rest, nu sunt de ignorat nici clădirea primăriei, cu cărămida ei roșie, piațeta din fața fostei fortărețe, străduțele, un cimitir în care am nimerit accidental și care, culmea, s-a dovedit fix oaza de verdeață și liniște de care aveam nevoie ca să ne odihnim, și am încheiat magistral cu un apus – cum altfel decât minunat? – admirat de pe feribot pe drumul de întoarcere.

dscn7063

dscn7069

dscn7074

dscn7079

dscn7088

dscn7091

dscn7092

Nu știu în ce măsură v-au plăcut sau v-au convins impresiile mele, dar dacă pozele v-au stârnit interesul, vă invit să vedeți și restul albumului aici sau pe pagina de Facebook a blogului. Mergeți și vizitați Copenhaga! Eu sper să mă întorc acolo cât mai curând. 🙂

8 Comments

Filed under Călătorii

Sulina 2016

Despre Sulina am mai povestit și cu alte ocazii, dar repet: pentru mine, locul acesta de la vărsarea Dunării în mare este o oază de liniște, calm și relaxare, o combinație inedită de urban și rural, de civilizație și sălbăticie, de nou și vechi.  Pe vremuri simplu sat de pescari, acesta a fost transformat în oraș și port fluvial internațional odată cu sosirea Comisiei Europene a Dunării în secolul al XIX-lea – Europolis, cum l-a numit Jean Bart, și el căpitan al portului:

Sulina s-a transformat, prin instalarea aici a Comisiei Europene a Dunării, dintr-un sat cu aproximativ 1.000 de locuitori, terorizați de răufăcătorii adăpostiți în smârcurile Deltei, într-un oraș în adevăratul înțeles al cuvântului, cu o populație stabilă, internațională, cu venituri importante și cu necesități economice pe măsură. CED a asigurat asanarea platformei orașului, construcția de străzi, cheiuri portuare și diguri de protecție. S-au pus în funcțiune serviciul telegrafic și de telefonie, uzina de apă și rețeaua de distribuție de apă potabilă, uzina electrică care a asigurat iluminatul portului și străzilor orașului, Sulina fiind astfel printre primele orașe din România care a beneficiat de noul sistem de iluminare publică. A fost înființat un spital, care acorda asistență medicală gratuită tuturor locuitorilor orașului. CED a participat la construirea mai multor lăcașuri de cult. (sursa)

Astăzi, casele vechi, multe lăsate în paragină, se învecinează cu vile moderne, obiectivele turistice (de exemplu, Farul vechi cu cele două săli de muzeu, dar și Cimitirul CED, unde se spune că sunt înmormântați pirați și prințese) supraviețuiesc alături de numeroase terase și restaurante, plaja mare, cu nisip fin, străjuită de vegetație specifică și de nelipsitele vaci, încadrează orașul, alături de brațul Sulina, urmașii populației cosmopolite de altădată – români, ruși lipoveni, ucraineni, greci, turci – se amestecă cu turiștii de astăzi, veniți și ei din toate colțurile țării și ale lumii, iar localnicii te îmbie cu plimbări cu barca pe canalele Deltei, dar și cu nenumărate bucate pe bază de pește. În ciuda minunățiilor de aici, accesul mai dificil – numai pe apă – face probabil ca numărul turiștilor să fie mai mic decât în stațiunile de la Marea Neagră. Dacă pentru locuitorii Deltei sezonul estival este o sursă importantă de venituri și, deci, cu cât vin mai mulți turiști, cu atât e mai bine pentru economia locală, eu, ca turist, recunosc că prefer să fie cât mai puțină lume. (Ceea ce înseamnă că, tot scriind despre Sulina și tot lăudând-o, îmi cam sabotez singură concediile. :p)

Sunt sigură însă că, cel puțin câțiva ani de acum încolo, voi continua să mă simt ca acasă în Sulina și voi aștepta tot anul cu nerăbdare plimbările pe faleză și pe străzile asfaltate sau prăfuite, drumul sinuos și aproape pustiu până la mare, plaja încă nealterată pe toată lungimea și lățimea ei de șezlonguri, umbrele și terase, liniștea întreruptă dimineața de cântecul cocoșilor, iar seara de orăcăitul broaștelor, minunatele mâncăruri cu pește gătite ca nicăieri altundeva, plimbările cu barca și o fată cu o chitară pe malul Dunării.

Între timp, îmi rămân amintirile și pozele și o rugăminte față de aceia dintre voi care vă hotărâți să mergeți acolo: respectați-o și iubiți-o așa cum e și, dacă puteți, ajutați-o să rămână frumoasă și liniștită!

Drumul spre plajă, pustiu la 7 dimineața, așa cum îmi place mie 🙂

DSCN6359

Nelipsite de pe plajă… mă gândeam că trebuie să fie tare relaxate vacile astea 🙂

(Când începe să vină lumea pe plajă, vacile „migrează” spre o zonă mai îndepărtată, unde să nu deranjeze și să nu fie deranjate.)

DSCN6366

Covorul roșu :p

DSCN6367

Promisiunea unei dimineți perfecte!

DSCN6368

Pontonul, iar de jur-împrejur, doar tu și marea

DSCN6372

O pată de culoare foarte… ciripitoare

DSCN6363

Rațe și nuferi galbeni

DSCN6393

DSCN6402

Pe canal spre lacurile Roșuleț și Roșu

DSCN6409

DSCN6452

Vecinătate
DSCN6416

Lebădă în stuf, puii erau mai ascunși

DSCN6421

La cherhana

DSCN6465

Prada pescarilor, raiul pisicilor

DSCN6477
Apus pe Dunăre
DSCN6557

DSCN6349

Și fata cu chitara 😉DSCN6562

8 Comments

Filed under Călătorii

Muntele în imagini

N-am mai povestit de mult de pe la munte și nici n-am mai pus poze aici, în principal pentru că am fost în locuri despre care am scris cu alte ocazii. Dar, chiar dacă despre Cabana Diham am mai scris, vremea a fost atât de frumoasă în weekend, încât m-am gândit că Dihamul merită o postare și cu soare, nu numai cu zăpadă.

Iată așadar, mai mult în imagini și mai puțin în cuvinte, cum poate arăta un weekend senin la munte:

Narcise

Plin de narcise pe traseu

20160403_125223

Ce să fie oare ascuns după copac? 🙂

20160403_090109

Vedere din fața cabanei

DSC_0197

Festinul munțomanului 😀

DSC_0189

La cabană, de toate pentru toți…

DSC_0222

V-am spus că a fost senin: puzderie de stele!

DSC_0238

Poză de grup, înainte de întoarcere

DSC_0243

Din nou narcise…

DSC_0249

„Într-un ochi de baltă/Patru ochi lucește/Ce să fie oare?/Cred că e doi pește” 😀

De fapt, erau ouă de broască:

DSC_0254

Deja căutăm umbra…

DSC_0250

To be continued…

Leave a Comment

Filed under Călătorii