Casa, notarul și bucureștenii

După ce ne-am găsit casa și am pus capăt căutărilor, greul a trecut și a urmat și mai greul. Proprietarii de atunci, niște tineri vorbăreți, ne-au dat asigurări că au aproape toate actele și că le vor face și pe cele lipsă în curând, că au vorbit cu notarul din cel mai apropiat oraș, că să nu ne răzgândim, că ei sunt hotărâți.

A urmat o perioadă de așteptare și de stres de ambele părți, pentru că era un moment important și pentru noi, care voiam să ne facem un rost nou acolo, și pentru ei, care aveau nevoie de bani. Și unii, și alții aveam interes să meargă totul repede și bine, numai că vorba aia cu socoteala de acasă și cea din târg e adevărată. Informațiile noastre și ale lor se băteau cap în cap, așa că, inevitabil, au început telefoane, explicații, mesaje, poze cu acte, confruntări, amânări etc. În cele din urmă, am lăsat doar experții să se ocupe, iar noi am rămas „numai” cu emoțiile și nerăbdarea.

Într-un final, cu vreo săptămână înainte de Paște, am primit confirmarea că totul e în regulă și că putem merge să semnăm. Ne-am eliberat programul, ne-am făcut calculele că putem ajunge înapoi în București în timp util pentru ce treburi mai aveam seara și am plecat. Lung mi s-a părut drumul de data asta, iar nodul în stomac nu-mi dădea pace. Biroul notarului nu m-a liniștit: în sala de așteptare erau deja câteva persoane, un du-te-vino permanent, notarul însuși ba se închidea într-un birou, cu clienți, ba trecea furtunos pe holuri strigând comenzi pentru angajați. Programarea noastră de la ora 12:00 s-a tot amânat, timpul de așteptare s-a tot lungit, până când ne-am resemnat că ne vom pierde toată ziua pe acolo, dând mărunțel din buze și regretând că n-am insistat pentru un notar din București.

Pe la 16:00, cred, ne-a venit, în sfârșit, rândul, iar notarul ne-a primit jovial de parcă nici nu așteptaserăm câteva ore aiurea pe holurile lui. Ne-a felicitat pentru alegerea făcută, de parcă eram la starea civilă, s-a lansat în povești despre tot felul de bucureșteni sau chiar cetățeni străini care se stabiliseră în zonă, de parcă mai era cazul să ne „vândă” împrejurimile, și, chiar când credeam că îmi pierd răbdarea și-l întrerup, ne-a asigurat că locul are niște energii speciale, pe care o să le simțim și noi, și că sigur se lasă cu copii. (De parcă de asta-mi ardea mie atunci!) Și dă-i înainte, neicusorule, puicusorule, care el, tocmai de la pasopt, și uite așa mi se scurgea viața pe dinaintea ochilor…

Eu sunt o persoană calmă, dar îmi place să fac lucrurile repede și bine, preferabil fără prea multe vorbe. Ei, în momentul ăla, simțeam cum toată frustrarea acumulată după ore de așteptare și emoții și tărăgănare se zbătea să iasă la iveală. Mi-o și închipuiam ca pe un pitic roșu de furie care se chinuie să-mi descleșteze fălcile și să țipe la dom’ notar să se grăbească odată. Buyerzilla? Introvertzilla? Boredzilla? Ei, ceva pe acolo. Ezitam între politețe și eficiență, iar privirile încruntate pe care le tot aruncam evident nu aveau efect. Când am deschis gura să zic ceva, am simțit pe braț mâna caldă și liniștitoare a lui G., care încerca să mă calmeze. M-am oprit și a fost mai bine așa, altfel riscam să ofensez ospitalitatea locală, pe care am asemănat-o apoi cu cea din cultura arabă, în care mai întâi întrebi de toată familia și răspunzi la tot felul de întrebări introductive până când să treci efectiv la afaceri.

Cu chiu, cu vai, am reușit să cârmesc discuția înapoi spre acte, am făcut rost cumva și de un ultim certificat lipsă, și de o declarație care cumva fusese omisă, am avut și martori și toate au fost în regulă până la urmă, semn că totuși chinurile facerii documentelor duraseră destul. Am semnat, am plătit, am plecat. Sau, cum ar fi zis romanii, veni, vidi, vici.

(Va urma)

Alte articole (nu neapărat similare)

2 Comments

Filed under Viața la țară

2 Responses to Casa, notarul și bucureștenii

  1. Sanda

    G….. ala e foarte calm. Nascut sa fie calm. Imi place si astept continuarea😘😘😘😘

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *