Cabana Padina

Multă zăpadă la munte weekendul trecut!

Am mers la Cabana Padina refăcând o parte din drumul spre Zănoaga, adică mergând cu microbuzul până la 1400, cu telescaunul până la Vârful Furnica, de unde am coborât iar în Valea Dorului. Acolo iar am refăcut gașca și am pornit pe Șaua Lăptici înspre Padina.

20150228_143730

20150228_145157

Am avut noroc o porțiune de drum cu niște urme de snowmobile, că nu a mai trebuit să tăiem potecă.

20150228_145203

Intrăm în pădure.

20150228_153742

Alinierea!

20150228_155820

Cabana am găsit-o renovată față de ultima dată când mai fusesem pe acolo. Arată bine, curată, călduroasă, mâncare bună, personal amabil. S-au auzit cântecele de munte până la 3 dimineața. Mai jos, vedere de la fereastră.

20150301_084719

20150301_084729

Alinierea din nou, de data asta cu altă parte din grup, la plecare.

20150301_111144

20150301_130735

20150301_130740

Mult alb și ceață la întoarcere, când, după trei ore de urcat și înotat prin zăpadă de la Padina la Piatra Arsă, am hotărât să coborâm cu telecabina până în Bușteni. Dar de la Piatra Arsă la stația de telecabină de la Babele trebuia să urcăm în maxim 1 oră și 20 de minute, ca să prindem ultimul transport, altfel urma să facem drum întors și să coborâm pe jos sau să dormim pe acolo pe undeva (Babele sau Piatra Arsă).

Nu am urmat marcajul, ci l-am lăsat în dreapta nostră, iar noi am mers pe urmele lăsate de alții din gașcă la venire, o scurtătură abruptă în condițiile în care totul era de un alb orbitor de jur împrejur, ceață de nu vedeai la doi metri și un vânt rece care-ți îngheța tot. Cel mai rău nu era efortul în sine, ci faptul că mergeam contra-cronometru, că nu știam pe unde am ajuns și cât mai avem și că exista riscul să fi făcut tot efortul degeaba dacă pierdeam telecabina.

Am văzut stația de teleferic abia când am ajuns la vreo zece metri de ea, cu 5 minute înainte de ultimul transport. Am făcut bine că am luat-o pe scurtătură, altfel nu ajungeam la timp. Înghețați, extenuați, dar ușurați și fericiți că am reușit. Mă simțeam ca într-un film rusesc văzut în copilărie (mă chinui de mulți ani să-mi aduc aminte cum se numește), cu un tip care primește permisie de la închisoare să petreacă o noapte cu iubita lui, iar a doua zi, când trebuie să revină ca să nu fie declarat evadat, înoată prin ditamai marea de zăpadă (iernile rusești, probabil era pe undeva prin Siberia) și, epuizat, când mai are foarte puțin până la poarta închisorii pe cale să se închidă, cedează, dar îl salvează acordeonul. Se pune să cânte, gardienii îl aud și e salvat. Cam asta-mi aduc eu aminte din film, poate nu era chiar așa, dar copil fiind, pe mine m-a impresionat drumul ăla prin zăpadă.

Ei, noi n-am avut acordeon, dar drumul din film semăna cu al nostru.

Marcaj îngropat în zăpadă

11034268_10155448272885495_6370489479671624521_n

Stația de teleferic printre nori și ceață

11045013_10204929881700654_82444886440140501_n

Pentru ultimele două poze, îi mulțumesc lui Lup Alb.

Later edit:

Am aflat și numele filmului. E Gară pentru doi și acum am văzut că drumul lor era curățat, nu ca al nostru. Oricum, senzația rămâne și vreau să-l revăd. Trailerul mai jos:

2 Comments

Filed under Călătorii

2 Responses to Cabana Padina

  1. Hai, că a fost bine până la urmă, nu…?
    Şi noi am făcut în jur de o oră şi ceva de la Piatra Arsă la stația de telecabină de la Babele – însă nu a fost pe grabă… a fost o plimbărică de seară.
    Poate li se făcea milă ălora de la telecabină de voi dacă vă vedeau… şi mai deschideau porţile.
    Noi am trecut pe platou duminica dimineaţă si era soare, doar un pic de vânticel. În schimb, la Cota 1400 am întâlnit ceaţă şi destul de frig.
    P.S. Ce mă bucur că Padina arată bine! Am fost la un pas de ea sâmbătă, dar nu mai era timp de ajuns acolo; am plecat de la Peştera la Babele pe la 17.00.
    Ioana

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *