Cabana Curmătura

Încă un weekend, încă o plimbare la munte. După zile de sedentarism, de înțepeneală în fața laptopului, de oboseală psihică și intelectuală, o drumeție te remontează cum nici n-ai visat. Mișcarea, aerul curat, peisajele frumoase, liniștea muntelui în care te pierzi sau te regăsești, după caz, fac mai mult decât orice medicament, decât orice leneveală. Și dacă mai mergi și cu o mână de prieteni sau îți faci prieteni la cabană, câștigul e și mai mare.

Am plecat așadar sâmbătă dimineață, cu gândul să ajungem înainte să înceapă precipitațiile anunțate. Nu de alta, dar nu e prea frumos când te plouă pe traseu. Până după-amiază, însă, aveam tot timpul să ajungem la cabană… din Zărnești, am trecut pe lângă Gura Râului, închisă pentru renovare, și am urcat direct pe la Fântâna lui Botorog. Jos, în drum, gheață și frig, dar după ce ne-am echipat corespunzător și am început să urcăm, ne-am încălzit suficient cât să începem să dăm jos de pe noi. Țineam eu bine minte că panta aia e destul de abruptă și urci de-ți vine acru, cu muuulte popasuri de tras sufletul. În sfârșit, peisajul în prima bucată a traseului era mai degrabă unul de toamnă, pământul uscat, frunze arămii din plin, copaci golași, doar din când în când câte o pată albă… abia de pe la jumătatea drumului a început scenariul de iarnă, cu gheață și zăpadă și cu bețe bine înfipte ca să nu alunecăm. Am căutat în zadar băncuța unde obișnuiam să facem un popas mai lung, ne-am tot păcălit că e la următoarea curbă… nu mai era.

20150124_113133

20150124_113143

20150124_121027

20150124_123328

Situată la 1470 m, în masivul Piatra Craiului, Cabana Curmătura ne-a întâmpinat cu vestiții câini ai locului și gesturile lor leneșe, cu multă căldură, fețe îmbujorate și obosite de drumeți și zarva atât de familiară. Ne-am cazat, ne-am încălzit, am stat la povești și am observat perindându-se turiști de toate vârstele și preocupările. Seara căldură mare, aglomerație, mult entuziasm, cântece și veselie… scurtate brusc la ora 11, când cabanierul a închis sala de mese. Obișnuiți să ne prindă orele mici ale dimineții, parcă mai aveam în noi energie și chef de distracție rămase neconsumate, dar când unii vor să doarmă și alții să cânte, n-ai cum să-i împaci pe toți. Tragem învățături și mergem mai departe.

DSCN5495

DSCN5497

DSCN5500

DSCN5502

Mai exact, coborâm a doua zi dar nu pe același traseu, ci prin Prăpăstiile Zărneștiului. Drumul mi s-a părut mai frumos decât la urcat, dar și mai greu din cauza unei porțiuni înguste, cu gheață, de pe ultima pantă. Am străbătut defileul cam înghețați și obosiți, ba rememorând seara de dinainte și traseul, ba visând la un duș fierbinte și căldura de acasă.

DSCN5503

DSCN5505

DSCN5506

DSCN5507

DSCN5511

Până data viitoare…

4 Comments

Filed under Călătorii

4 Responses to Cabana Curmătura

  1. Ioana oftează şi mai ia o gură de ceai. Şi te invidiază fără răutate 🙂

  2. Aşa e frumos – să nu te întorci pe acelaşi drum…! Şi eu am preferat, în concediul de astă-vară întâi varianta prin Poiana Zănoaga, apoi Prăpăstiile.
    Dar, tot în 2014, am luat-o şi la dus, şi la întors, prin Prăpăstii – că m-am îndrăgostit de ele 🙂
    Ioana

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *