Buzău: Țara Luanei, Colți, Aluniș, Poiana Cozanei, Gura Teghii-Varlaam

Tare-mi place când merg în locuri noi şi mă zgâiesc la ele de parcă aş vrea să le înmagazinez bine undeva, în multiplele cutiuţe din mintea mea, pentru mai târziu. La fel de tare-mi place si când revăd locuri deja vizitate şi iubite, de parcă de atâta dor de nou s-a aşezat praful pe ele şi era nevoie să le mai împrospătez un pic.

Iată cum a fost în Buzău, unde am îmbinat noul cu vechiul, soarele cu ploaia, tihna cu chitarele şi prietenii vechi cu cunoştinţele noi. S-o luăm aşadar în ordine, foarte pe scurt, în cuvinte şi imagini:

Mai întâi Ţara Luanei,  un ţinut despre care nu ştiam că este aşa frumos şi ospitalier. Citiţi aici despre el că merită.

Vineri am ajuns în Colţi, la Diana, unde am campat în iarba înaltă (toţi), lângă o „căpriţă” de fân şi pe un muşuroi de furnici (noi doi), am adormit în cântec de greieri şi ne-am trezit în alarme de cocoşi.

Una dintre multele „gazde” mai mici:

Sâmbătă am îmbinat utilul cu plăcutul, adică am marcat un traseu pentru geologi în timp ce eram cu ochii după chihlimbar (şi după norii de ploaie, care însă ne-au ocolit cu graţie). Ne-am oprit de nenumărate ori să ne minunăm de frumusețea locurilor, să facem multe poze şi să mirosim salcâmii.

Vedere de sus, spre stupi:

 

 

 

 

 

 

Una dintre casele părăsite:

 

 

 

 

 

 

Salcâmi:

 

 

 

 

 

 

Copaci ca în poveşti:

 

 

 

 

 

 

La sfârşit, mândri şi încântaţi, ne-am curăţat vopseaua de pe mâini şi am plecat spre următorul obiectiv.

Apoi, la Aluniş, unde se află o biserică rupestră cu tot cu chilii săpate în stâncă.

 

După Aluniş şi după câţiva stropi, am urcat în Poiana Cozanei, unde am şi înnoptat, aproape de chilia lui Dionisie Torcătorul şi alte locuinţe rupestre.

Toate bune şi frumoase, numai de sete am cam suferit, că nu am găsit niciun izvor cu apă lin curgătoare şi limpede ca cristalul. Aveam de ales între apă sulfuroasă şi apă cu foarte mult clor. Am ales bere, cât a fost, apoi… somn de voie, întrerupt doar noaptea târziu de ploaia care apăsa pe corturi. Unii (persoane importante, nu spunem cine) şi-au rătăcit cumva un bocanc pe afară, aşa că dimineaţă l-au găsit ud leoarcă, fără şanse să se usuce în timp util.

Un copac trăsnit pe traseul nostru:

Aici se însenina a ploaie 😀

Din nou la drum, la Gura Teghii – Varlaam, unde avea loc sărbătoarea locală a înţărcatului oilor şi unde am fost primiţi foarte bine de localnici, cu invitaţia de a reveni, ceea ce o să şi facem.

2 Comments

Filed under Călătorii

2 Responses to Buzău: Țara Luanei, Colți, Aluniș, Poiana Cozanei, Gura Teghii-Varlaam

  1. Daca ti-a placut la Buzau, iti recoman sit-ul prietenilor mei http://www.turismbuzau.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *