Brooklyn, de Colm Tóibín

BrooklynBrooklyn, de Colm Tóibín, Scribner, 2009

Mai întâi am văzut filmul, care m-a cam intrigat: nu am reușit să empatizez cu protagonista până la capăt, nu i-am înțeles atitudinea și alegerile, iar finalul m-a enervat pur și simplu. Așa că m-am dus la carte, ca să văd dacă e mai nuanțat personajul, dacă din filele ei reies motivații și trăiri pe care filmul (sau eu) nu le-a(m) putut surprinde.

Cartea mi-a plăcut mult: e foarte bine scrisă și, într-adevăr, mai bogată în informații despre ce le mână pe personaje să acționeze într-un fel sau altul. Am citit-o la scurt timp după Jurnalul ascuns, ceea ce a prelungit și a completat plăcut atmosfera aparte din Irlanda.

Să zic câteva vorbe și despre subiect: așadar, Irlanda, după Al Doilea Război Mondial. O cunoaștem pe Eilis Lacey, o tânără care nu își găsește de lucru în vremurile grele din anii ’50. Frații ei (care nu apar în film) sunt plecați la muncă în Anglia, iar Lacey și mama ei sunt susținute financiar de sora lui Lacey, Rose. Frumoasă, deșteaptă, apreciată de toată lumea, Rose nu pare să vrea să se mărite și-și asumă altruist rolul de stâlp al familiei. De altfel, ea este cea care îi aranjează lui Eilis să plece în America, unde părintele Flood îi găsește locuință și un serviciu într-un mare magazin de haine.

Așa începe aventura lui Eilis: călătoria dificilă și neplăcută cu vaporul peste ocean, acomodarea în gazdă, alături de alte câteva fete, care sunt dornice să-și găsească prieteni și soți, munca la magazin, dorul de casă, comunitatea irlandeză din Brooklyn, cursurile la seral, oamenii noi, vremea diferită, moda diferită, economiile și cadourile ocazionale trimise acasă, scrisorile așteptate cu înfrigurare, apariția unui italian simpatic și îndrăgostit și…. nu vă zic tot, ca să mai aveți și surprize pe parcursul lecturii. Cert este că cele două lumi atât de deosebite sunt descrise detaliat, atent, generos, în contrapunct, iar Eilis este sfâșiată între ele (ca prepelița din povestirea Puiul a lui Al. Brătescu-Voinești, o să spuneți voi :p).

Lăsând gluma la o parte, pe parcursul lecturii am avut senzația că totul se desfășoară într-un crescendo controlat cu măiestrie de autor: de la stabilirea premiselor la introducerea unor elemente noi, creatoare de conflict, de la instituirea unei noi ordini la intervenția unui element perturbator, care strică echilibrul și aduce din nou conflictul, și, în fine, de la revenirea în decorul inițial, dar cu alte condiții, până la acumularea de emoții și amânarea unui deznodământ. Tensiunea, suspansul (deși nu ca în cazul unui roman polițist) și emoțiile sunt foarte bine dozate și Tóibín își mânuiește excelent personajele și situațiile.

 Lectura asta a fost o adevărată plăcere și mi-a stârnit pofta și de alte romane ale aceluiași autor. Până atunci, vă las cu vreo două citate:

Upstairs on the bed Eilis found two letters from Tony and she realized, almost with a start, that she had not written to him as she had intended. She looked at the two envelopes, at his handwriting, and she stood in the room with the door closed wondering how strange it was that everything about him seemed remote. And not only that, but everything else that had happened in Brooklyn seemed as though it had almost dissolved and was no longer richly present for her—her room in Mrs. Kehoe’s, for example, or her exams, or the trolley-car from Brooklyn College back home, or the dancehall, or the apartment where Tony lived with his parents and his three brothers, or the shop floor at Bartocci’s. She went through all of it as though she were trying to recover what had seemed so filled with detail, so solid, just a few weeks before.

***

At home as she looked at the letters from Tony stored in the chest of drawers in her bedroom, some of them still unopened, she realized that there would never be a time to tell him. It could not be said; his response to her deception could not be imagined. She would have to go back. Once the event in the golf club was over, she decided, she would pick a date. For some time now, she had postponed writing to Father Flood, or Miss Fortini, or Mrs. Kehoe, explaining her extended absence. She would write, she determined, over the next few days. She would try not to postpone any further what she had to do. But the prospect of telling her mother the date of her departure and the prospect of saying goodbye to Jim Farrell still filled her with fear, enough for her once more to put both ideas out of her mind. She would think about them soon, she thought, but not now.

 

2 Comments

Filed under Citate, Lecturi, Recenzii

2 Responses to Brooklyn, de Colm Tóibín

  1. Foarte interesant – alt autor despre care nu stiam nimic!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *