Așteptându-i pe barbari, de J. M. Coetzee

Asteptandu-i pe barbariAșteptându-i pe barbari, de J. M. Coetzee, editura Humanitas, 2014 (reeditată), traducere de Michaela Niculescu

Cu ceva vreme în urmă am fost la librăria Humanitas Cișmigiu, la un eveniment ce a avut ca subiect romanul Așteptându-i pe barbari, de J. M. Coetzee (pronunțat [kuut-SEE], conform explicației BBC). Invitați au fost Elisabeta Lăsconi, Simona Vasilache, Dana Jenaru, Alexandra Rusu şi Angelo Mitchievici, iar Denisa Comănescu, director general Humanitas Fiction, a moderat discuția.

Mărturisesc că am mers la întâlnire fără să fi citit romanul respectiv și am privit totul ca pe o invitație la lectură. Pe Coetzee, însă, îl cunoșteam din alte romane (Childhood, Disgrace, The Life and Times of Michael K și The Childhood of Jesus) și am reușit să urmăresc discuția destul de ușor.

Prezentarea biografiei și a bibliografiei autorului, făcută de Denisa Comănescu la începutul întâlnirii, a avut rolul de a introduce publicul treptat în subiect, de a completa informațiile celor ce îl citiseră deja și de a stârni interesul celor care nu auziseră de el sau nu-i citiseră încă romanele. Eu vă spun de la început că mie mi se pare un scriitor foarte profund, cu un stil extrem de cizelat și subiecte grele abordate. Cu ocazia respectivă, am aflat că a primit premiul Nobel pentru literatură și două premii Booker și, ca și cum asta nu ar fi de ajuns, este și un strălucit matematician, profesor de literatură și critic literar.

Criticii prezenți au vorbit despre barbari (la propriu și la figurat), despre imperialism, sexualitate, violență, au dat citate și au făcut paralele cu Deșertul tătarilor, de Dino Buzzati, de exemplu, ceea ce m-a impulsionat să-mi doresc să citesc eu însămi romanul (ceea ce oricum era o chestiune de timp).

Am purces, așadar, la lectură, mulțumită lui Alin, care mi-a împrumutat cartea, dar ceva mi s-a părut diferit față de celelalte romane ale lui pe care le devorasem. Nu știam ce e, nu-mi dădeam seama de unde venea senzația asta, până când am avut revelația: era prima oară când îl citeam în română. Deși la evenimentul de la Humanitas, Alexandra Rusu a vorbit și despre traducătoare și a explicat contextul și modul în care a fost făcută traducerea (bilă albă pentru menționarea unui aspect care de multe ori este trecut cu vederea și pe site-urile editurilor, și la evenimentele de gen), eu nu i-am recunoscut vocea, stilul cu care eram obișnuită și mi s-a părut că asta diminuează plăcerea lecturii. Așa că am trecut la versiunea în engleză, cu care am rămas până la sfârșit.

Poate din cauză că am citit cartea așa fragmentat și pe o durată mai lungă, nu am mai resimțit același entuziasm ca la alte romane ale lui. Îi recunosc însă meritele și v-o recomand, fie și numai pentru a citi o metaforă frumoasă despre dușmanii fizici sau imaginari ai fiecăruia, despre dorința de a trăi și puterea de adaptare, despre bunătate și cruzime, despre putere în diversele ei forme. Am recunoscut, printre altele, una dintre ideile care îmi atrăseseră atenția la discuția de la Humanitas, și anume ideea lumii văzute ca un lagăr, în care omul este fie închis, fie paznic, și în care personajele lui Coetzee (pe lângă Magistratul din romanul în discuție, i-am recunoscut în această definiție pe Michael K și pe Jesus) sunt niște inadaptați care își caută spații libere între cele două ipostaze.

Unele scene sunt de o cruzime excesivă (cel puțin pentru mine), altele de o mare tandrețe, dar toate își ating scopul, trezesc conștiința cititorului, îl emoționează, îl fac să-și pună întrebări despre libertate, despre putere și scopul ei, despre relațiile dintre oameni, în general, și despre relația omului cu el însuși, cu propria conștiință, în particular.

The banter goes on in the pidgin of the frontier, and she is at no loss for words. I am surprised by her fluency, her quickness, her self-possession. I even catch myself in a flush of pride: she is not just the old man’s slut, she is a witty, attractive young woman! Perhaps if from the beginning I had known how to use this slap-happy joking lingo with her we might have warmed more to each other. But like a fool, instead of giving her a good time I oppressed her with gloom. Truly, the world ought to belong to the singers and dancers! Futile bitterness, idle melancholy, empty regrets!

„Do not misunderstand me, I am not blaming you or accusing you, I am long past that. Remember, I too have devoted a life to the law, I know its processes, I know that the workings of justice are often obscure. I am only trying to understand. I am trying to understand the zone in which you live. I am trying to imagine how you breathe and eat and live from day to day. But I cannot! That is what troubles me! If I were he, I say to myself, my hands would feel so dirty that it would choke me–„

He wrenches himself free and hits me so hard in the chest that I gasp and stumble backwards. „You bastard!” he shouts. „You fucking old lunatic! Get out! Go and die somewhere!”

„When are you going to put me on trial?” I shout at his retreating back. He pays no heed.

What has made it impossible for us to live in time like fish in water, like birds in air, like children? It is the fault of Empire! Empire has created the time of history. Empire has located its existence not in the smooth recurrent spinning time of the cycle of the seasons but in the jagged time of rise and fall, of beginning and end, of catastrophe. Empire dooms itself to live in history and plot against history. One thought alone preoccupies the submerged mind of Empire: how not to end, how not to die, how to prolong its era. By day /it /pursues its enemies. It is cunning and ruthless, it sends its bloodhounds everywhere. By night it feeds on images of disaster: the sack of cities, the rape of populations, pyramids of bones, acres of desolation.

Ce am scris mai sus nu prea este o recenzie, despre roman în sine n-am zis prea multe, dar poate că am zis exact cât era nevoie ca să vă incit la lectură.

5 Comments

Filed under Citate, Evenimente, Lecturi, Recenzii

5 Responses to Așteptându-i pe barbari, de J. M. Coetzee

  1. roșu vertical

    Nu stiu daca la eveniment sau poate prin cautarile tale ai dat de poezia care a inspirat titlul, a grecului C. P. Cavafy, mie mi-a placut foarte mult.
    Si eu am inceput cartea in romana, acum mai multi ani si am abandonat-o. Probabil nu era timpul ei. Iar daca o s-o reiau vreodata, o sa fie in engleza, precis.

  2. Iată și poezia:

    Awaiting the Barbarians
    — Why are we come together in the market place?
    Barbarians are expected here to-day.

    — Why in the Senate-house this inactivity —
    why sit the Senators and do not legislate?
    Because barbarians are to come to-day
    What laws should they make now — the Senators?
    Presently the barbarians will make laws.

    — Why has our Emperor risen close upon the sun —
    why is he waiting there, by the main city-gates,
    seated upon the throne, — august, wearing the crown?
    Because barbarians are to come to-day
    And so the Emperor in person waits
    to greet their leader. He has even prepared
    a title-deed, on skin of Pergamus,
    in favour of this leader. It confers
    high rank on the barbarian, many names.

    — Why do our consuls and the praetors go about
    in scarlet togas fretted with embroidery;
    why are they wearing bracelets rife with amethysts,
    and rings magnificent with glowing emeralds;
    why are they holding those invaluable staffs
    inlaid so cunningly with silver and with gold?
    Because barbarians are to come to-day;
    and the barbarians marvel at such things.

    — Why come not, as they use, our able orators
    to hold forth in their rhetoric, to have their say?
    Because barbarians are to come to-day;
    and the barbarians have no taste for words.

    — Why this confusion all at once, and nervousness:
    (how serious of a sudden the faces have become):
    why are the streets and meeting-places emptying,
    and all the people lost in thought as they turn home?
    Because the daylight fails, and the night comes,
    but the barbarians come not. And there be
    who from the frontier have arrived and said
    that there are barbarians now at all.

    And now what shall become of us without barbarians?
    These people were in sooth some sort of settlement.

    Translated by John Cavafy

    (Poems by C. P. Cavafy. Translated, from the Greek, by J. C. Cavafy. Ikaros, 2003)

    În josul paginii se găsesc și alte traduceri: http://www.cavafy.com/poems/content.asp?id=218&cat=1

  3. Si eu tot in engleza l-am citit si am ramas surprinsa de simplitatea inselatoare a cuvintelor lui.
    Intr-adevar, Coetzee reuseste sa puna pe tapet niste intrebari profunde, extrem de grele. Si ceea ce m-a impresionat a fost faptul ca reuseste sa coboare pragul de acces inspre intelegerea unor fenomene extrem de complexe cum e dinamica puterii intre rasism si imperialism ori ideologie, libertate si constitutia subiectului. In spatele acelor cuvinte amagitor de simple se ascunde un intelectual rasat, cu mult curaj critic si cu o gandire foarte patrunzatoare!

    • Da, din aceleași motive îl apreciez și eu. 🙂 Abia aștept să apară în română și The Good Story, scrisă în colaborare cu Arabella Kurtz. Ridică niște întrebări interesante și acolo. 😉

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *