Anaïs, Henry și June

Henry și JuneHenry și June, Din JURNALUL DRAGOSTEI – necenzurat, 1931-1932, de Anaïs Nin, Editura Humanitas, 2008, traducere de Luana Schidu

O lectură amânată mult timp, poate din cauza impresiei nu prea plăcute pe care mi-a lăsat-o filmul, cu Fred Ward, Uma Thurman  (ea e vinovata) și Maria de Medeiros în rolurile principale. M-am hotărât totuși să merg direct la sursă și bine am făcut!

În jurnalul de față, Anaïs Nin surprinde perioada în care i-a cunoscut pe scriitorul Henry Miller, atunci încă la începutul carierei sale, și pe soția acestuia, June. Stările și gândurile redate în jurnal sunt, în cea mai mare parte, legate de atracția sa către cei doi, care dau și titlul volumului, dar și de alte relații ale exoticei şi originalei Anaïs.

Astfel, pentru ea, Henry este scriitorul de geniu, o forță creatoare, foarte sexual, tandru și pasional în același timp, inspirat și seducător, nesigur și amorezat cu ea, dar slab sub influența lui June; June este o prezență acaparatoare, intimidantă prin frumusețe, obsesivă chiar și în absența ei, ce exercită o forță temută și dorită în egală măsură asupra lui Anaïs și a lui Henry; Hugo este soţul tandru și înțelegător, salvatorul ei, care o iubește necondiționat; Eduardo este un personaj destul de discret, evocat destul de puțin, doar pentru a reliefa obsesia și dragostea lui pentru ea și incapacitatea ei de a-l iubi altfel decât platonic; Allendy, psihanalistul, reprezintă mai degrabă  o figură paternă, ceea ce, alături de tentația necunoscutului, explică și dorința lui Anaïs de a-l seduce.; John e vocea trecutului; Fred, cea a rațiunii etc.

Sunt prinsă în capcană, între frumusețea lui June și geniul lui Henry. În feluri diferite, le sunt devotată amândurora, câte o parte din mine merge spre fiecare dintre ei. Dar o iubesc pe June nebunește, irațional. Henry îmi dăruiește viață, June îmi dăruiește moarte. Trebuie să aleg și nu pot.

Notările din jurnal sunt pline de senzualitate, erotism, lirism și introspecție, aceasta din urmă atingând punctul în care, ca cititor, nu mai știi dacă este vorba despre sinceritate dusă la extrem sau pură fabulație. Anaïs Nin pendulează între căutări și revelații, transformări și contradicții, literatură și psihanaliză, dar mereu cu senzualitate și pasiune. Frapează prin dualitate și luciditate, prin setea permanentă de pasiune și aventură, prin curiozitatea de a gusta viața în toată plenitudinea ei („vreau să mușc din viață și să fiu sfâșiată de ea”), de a-și testa propriile limite, și prin flerul de care dă dovadă și când scrie, și când se autoanalizează, și când intuiește viitorul relației ei cu cei doi protagoniști.

Mi se pare că nu-l pot iubi mai mult decât îl iubesc. Îl iubesc tot atât de mult pe cât îl doresc, iar dorința mea e imensă. Fiecare oră pe care o petrec în brațele lui ar putea fi ultima. Mă dăruiesc freneziei lui. În orice moment, înainte de a-l putea revedea, s-ar putea întoarce June.

Scenele care descriu viața de noapte din Paris, cu prostituatele lesbiene, cu cafenelele și hotelurile, sau descrierile stațiunii austriece Innsbruck și ale reședinței ei de la Louveciennes completează și plasează în spațiu aventurile sexuale, gândurile și stările înregistrate franc în jurnal.

Anais

De altfel, în jurnal își are originile și primul volumul scris după cele consemnate în jurnal, House of Incest (1936), ce urmează după cartea dedicată lui D.H. Lawrence, la care face referire aici de atâtea ori. House of Incest este un poem în proză, care abordează tema incestului exploatată și în Henry și June, exemplifică stilul voit abstract și poetic pe care Anaïs Nin îl explică și și-l asumă în discuțiile ei cu Henry și chiar preia aproape literal unele fragmente din jurnal:

A room with a ceiling threatening me like a pair of open scissors. Attic windows lie on a bed like gravel. All connections are breaking. Slowly I part from each being I love, slowly, carefully, completely. I tell them what I owe them and what they owe me. I cull their last glances and the last orgasm. My house is empty, sun-glazed, reflectively alive, its stillness gathering implications, secret images which some day will madden me when I stand before blank walls, hearing far too much and seeing more than is humanly bearable. I part from them all. I die in a small scissor-arched room, dispossessed of my loves and my belongings, not even registered in the hotel book. At the same time I know that if I stayed in this room a few days an entirely new life could begin—like the soldering of human flesh after an operation. It is the terror of this new life, more than the terror of dying, which arouses me. I jump out of bed and run out of this room growing around me like a poisoned web, seizing my imagination, gnawing into my memory so that in seven moments I will forget who I am and whom I have loved. It was room number 35 in which I might have awakened next morning mad or a whore.

Mai jos, un fragment relevant din House of Incest:

If only we could all escape from this house of incest, where we only love ourselves in the other, if only I could save you all from yourselves, said the modern Christ. But none of us could bear to pass through the tunnel which led from the house into the world on the other side of the walls, where there were leaves on the trees, where water ran beside the paths, where there was daylight and joy. We could not believe that the tunnel would open on daylight: we feared to be trapped into darkness again; we feared to return whence we had come, from darkness and night. The tunnel would narrow and taper down as we walked; it would close around us, and close tighter and tighter around us and stifle us. It would grow heavy and narrow and suffocate us as we walked. Yet we knew that beyond the house of incest there was daylight, and none of us could walk towards it.

9 Comments

Filed under Citate, Lecturi, Recenzii

9 Responses to Anaïs, Henry și June

  1. Ma gîndesc de mult (de cînd am citit biografia lui Henry Miller a lui Arthur Hoyle https://www.goodreads.com/book/show/18211072-the-unknown-henry-miller) daca sa citesc sau nu cartea asta. Nu stiu de ce ma atrage si respinge în acelasi timp, poate pentru ca din ce am citit despre ea a fost o narcisista si pe marturiile narcisistilor nu prea te poti baza

    • Păi din jurnal reiese că era o „femme fatale”, mereu seducătoare, mereu stârnind pasiuni (cam ca protagonista din Pânza de păianjen de Cella Serghi :p), numai că ba se considera urâtă (și-a făcut operație estetică la nas, nici nu știam că se putea pe vremea aia), ba era conștientă de forța ei de atracție, ba se pierdea în scriitura lui Henry Miller, pe care îl admira enorm ca scriitor, ba era foarte hotărâtă să nu-i urmeze sfaturile și să scrie în stilul propriu: abstract, poetic, chiar opac. Cred că versiunea de jurnal pentru publicare a fost cosmetizată în așa fel încât să stârnească mai multe controverse decât, poate, era cazul în realitate. Dar mie mi s-a părut interesant să-l văd pe Henry Miller prin ochii ei și să intuiesc viața socială și culturală de atunci.

  2. Deci tu zici ca merita. Ok, sa vad cum stau cu timpul de lectura, am s-o pun pe lista maybe 😀

  3. Promit sa nu-mi dezlantui agresivitatea latenta, indiferent de rezultat 😀

  4. Pingback: Recomandari din blogosfera (20 – 26 aprilie)

  5. Pingback: Tropicul Cancerului, de Henry Miller | Cărți și călătorii

  6. Pingback: Sexus, de Henry Miller | Cărți și călătorii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *