America de peste pogrom, de Cătălin Mihuleac

America de peste pogromAmerica de peste pogrom, de Cătălin Mihuleac, Cartea Românească, 2014

De Cătălin Mihuleac am auzit prima dată pe când eram studentă și-l vedeam plimbându-se boem pe străzile Iașiului sau frecventând barul nostru cel de toate zilele din Copou. Știam că e scriitor, fusesem chiar și la un spectacol de teatru bazat pe una dintre piesele lui, dar proza abia acum i-am citit-o. Mai exact, am citit cel mai recent roman al său care se pare că a făcut mare vâlvă și vă spun cu mâna pe inimă că are și de ce.

Mi-a plăcut foarte mult, atât de mult că mi-e și greu acum să vorbesc despre el, nu prea știu de unde să încep, dar o să încerc totuși. Romanul este stucturat simetric, alternând în câte un capitol două voci narative aparent fără legătură între ele. Prima este o voce feminină din zilele noastre (anii 2000), care îi aparține unei românce destul de creative și descurcărețe ce profită de o oportunitate de a scăpa de sărăcia din Iași și se stabilește în America, în calitate de proaspătă soție a unui evreu american și responsabilă de divizia românească a afacerii de familie cu haine second-hand. Suzy Bernstein înregistrează cu un stil sarcastic și pragmatic filozofia de viață a familiei de evrei americani în care a intrat, o familie ce pare să nu aibă trecut, care exploatează orice în beneficiul ei și pare să-și conducă și viața personală după aceleași reguli stricte ale afacerilor. Fire energică și întreprinzătoare, Suzy se convertește la iudaism pentru a se integra în noua ei familie, dar îmbrățișează cu adevărat tradițiile și istoria evreilor, despre care se documentează din cărți și diverse materiale trimise de un prieten istoric.

A doua voce narativă și, deci, al doilea plan al romanului ne poartă în Iașiul interbelic, în familia unui doctor ginecolog evreu, Jacques Oxenberg, solicitat pentru faimoasele sale operații cezariene până și de doamnele creștine, uneori chiar clandestin. După o carieră ajunsă la apogeu și o familie împlinită (soție frumoasă, doi copii talentați – băiatul în ale finanțelor, fata în ale scrisului), urmează declinul adus de politica antisemită adoptată și în România de legionari, sub influența fascismului. Paginile acestea sunt foarte documentate, pline de referințe istorice, nume celebre, date, declarații, precum și de descrieri cutremurătoare ale atrocităților săvârșite în egală măsură de nemți și moldoveni, în numele unei idei: de la eradicarea evreilor din universități și din viața publică până la viol, crimă și genocid (pogromul din iunie 1941 de la Iași). Am găsit chiar și o trimitere la filmul Călătoria lui Gruber, în regia lui Radu Gabrea, pe care vi-l recomand, dacă nu l-ați văzut încă.

Iată și un fragment din aceste pagini dramatice:

Distanţa de la puţica angelică a lui Lev la ţepuşele căpăţânoase, lustruite cu unsoare şi aşezate pe grămezi de lână scărmănată, ale celor care-i sufocă mama, se arată Goldei imposibil de parcurs. Dunga văruită cu păr murdar care separă fesele pătrate ale poliţistului basarabean, picioarele strâmbe şi noduroase ale lui Ilie, furunculul exploziv de pe coapsa ofiţerului german, ouăle care pendulează înnebunite în sacul domnului Vicovschi, gata să se desprindă şi să aterizeze într-o omletă împuţită pe podea, carnea albă a mamei, împunsă de muşchiul afumat care se schimbă cu rândul, putoarea de sudoare aţâţată cu tutun înecăcios şi băutură gloduroasă; toate îi strivesc sufletul, canalizându-se într-o ură oarbă adresată lumii întregi.
Nu, nu spre aşa ceva conduceau sărutările pe care le urmărise topită pe ecran la Trianon; nu, nu putea fi asta contopirea feerică dintre femeie şi bărbat, pe care intenţiona să o cânte toată viaţa, în poveştile ei de la Hollywood. Aşa ceva merită cântat cel mult la cârciuma din colţ.
Golda uită complet de medicamentul bunicii. Rostogolită ca o bilă de popice de mâna răzbunării, se prăvăleşte pe scări şi se lasă înghiţită de stradă. Ştie ce are de făcut, ştie prea bine. Îşi va căuta tatăl şi fratele, le va povesti ce se petrece acasă, iar ei doi îşi vor lăsa treburile baltă şi vor veni într-un suflet, pentru a o salva pe mami din ţepuşele ălora. Cu talentul lui de negustor, Lev îl va convinge pe poliţistul basarabean să-i vândă pistolul, oferindu-i un preţ peste putinţă de refuzat, apoi îi va împuşca pe toţi.
– Poc, poc, poc!
La urmă, le va reteza spurcăciunile şi le va arunca la câini, dar numai după ce tati – chirurg neîntrecut – îi va opera, pe viu, furunculul germanului, că nu se cade să apari în faţa lui Dumnezeu murdărit de bube.
Relatările sordide sunt contrabalansate de un comic de limbaj care ia forme diverse: anecdotele despre spiritul proverbial de afaceriști al evreilor chiar și în viața personală, inserțiile de grai moldovenesc prin dialogurile dintre slujnica familiei și amantul acesteia, glumele lui Suzy etc. Cele două planuri: orașul moldovenesc interbelic și capitala americană contemporană, cu cele două povești ale celor două familii, Bernstein și Oxenberg, se întâlnesc la final în mod previzibil, dar asta nu dăunează cu nimic, ci explică și completează golurile, dând continuitate romanului.
Dincolo de  informațiile documentare, de interes istoric, m-a fascinat felul în care Cătălin Mihuleac a știut să îmbine cele două povești, să schimbe registrul, să alterneze drama cu umorul, să înfățișeze portrete individuale, de familie, de nație, de societate, în general, dincolo de timp și spațiu. Un roman cu adevărat foarte bun, pe care vi-l recomand sincer!

4 Comments

Filed under Lecturi, Recenzii

4 Responses to America de peste pogrom, de Cătălin Mihuleac

  1. Aceasta este o carte de citit, mersi mult, nu stiam nimic de Catalin Mihuleac, am sa-i scriu sora-mii sa mi-o cumpere!

  2. Da, trebuie citită, nu numai pentru partea documentară, ci și pentru talentul de scriitor al lui Mihuleac. Lectură plăcută! 🙂

  3. Pingback: Speranța: o tragedie, Shalom Auslander | Cărți și călătorii

  4. Pingback: Interviu Cătălin Mihuleac | Cărți și călătorii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *