A trip down memory lane…

Hm, câtă putere de sugestie are un lucru, oricât de mic, palpabil sau nu, dacă e bine ancorat în amintiri… Precum în episodul cu madlena lui Proust, atât de des invocat, am alunecat și eu aseară încet spre trecut, spre anii studenției, la auzul unor melodii. Muzica trupei Doors, la auzul căreia intram într-un soi de transă altădată, mi-a trezit senzații și stări de demult, atât de vii și de bogate încât păreau aievea. Atmosfera de concert, gustul băuturii, versurile cunoscute din adolescență, toate au complotat să mă teleporteze pe nesimțite într-un bar ieșean din urmă cu peste zece ani, în mijlocul unor oameni care s-au cam risipit, în mintea unei fete care abia învăța ce e viața.

Şi dintr-o dată amintirea mi-a apărut. Gustul era cel al prăjiturii pe care duminica dimineaţa, la Combray… cînd mă duceam să-i spun bună dimineaţa în camera ei, mătuşa Léonie mi-o oferea după ce o înmuiase în infuzia ei de ceai sau de flori de tei.  (…) Dar cînd dintr-un trecut vechi nimic nu mai subzistă, după moartea fiinţelor, după distrugerea lucrurilor, singure… mirosul şi gustul rămîn… Şi de cum am recunoscut gustul bucăţii de prăjitură înmuiată în infuzia de tei pe care mi-o dădea să o beau mătuşa mea…, pe dată vechea casă cenuşie cu vedere spre stradă, unde se afla camera ei, se ivi ca un decor de teatru… întregul Combray cu împrejurimile sale, toate acestea, căpătînd formă şi soliditate, au ieşit, oraş şi grădini, din ceaşca mea cu ceai.*

*Proust – În căutarea timpului pierdut, Swann, Editura Univers, Bucureşti, 1987, traducere de Irina Mavrodin

Leave a Comment

Filed under Citate, Muzică

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *