5 cărți de 5 stele citite în 2019

Anul ăsta am fost mai puțin disciplinată cu lecturile, în sensul că nu mi le-am mai notat pe toate pe Goodreads și nu m-a mai preocupat challenge-ul ăla de pe platformă, motiv pentru care retrospectiva obișnuită de la final de an nu prea mai este relevantă. Conform statisticii de acolo, am citit 88 de cărți din cele 100 pe care mi le propusesem (mai puțin decât în ultimii ani), dar, în realitate, unele cărți nu le-am terminat sau le-am citit pe sărite (da, am început să fac și asta, nu mă mai chinui cu o carte dacă simt că nu-mi place suficient de mult sau nu e momentul potrivit pentru ea), iar pe altele nu le-am contabilizat acolo, ci au rămas doar în memoria și biblioteca mea.

Anul ăsta am ieșit destul de mult din zona de confort, și profesional, și personal, și simt că am făcut progrese mari în ambele. Ăsta este și motivul pentru care timpul dedicat în mod normal lecturii s-a împuținat, dar nu-mi pare rău, simt că am câștigat ceva important și că, din evadare și plăcere, cărțile au devenit mai mult sursă de cunoaștere și învățare.

Uitându-mă peste statistica Goodreads, așa aproximativă cum e, observ destule cărți care mi-au lăsat o impresie cel puțin plăcută, așa că aș vrea să menționez măcar câteva, începând cu cele 5 cărți de 5 stele citite în 2019.

Home Fire, de Kamila Shamsie: am citit-o în concediul de vară, fără să știu ceva despre ea dinainte și, deci, fără să am vreo așteptare. Am fost cucerită imediat de stilul autoarei și de subiect: o rescriere a piesei antice Antigona, pe fundalul unor probleme politice și umane contemporane. Printre temele abordate: terorism și securitate, drame de familie, confruntarea dintre două viziuni legate de lumea musulmană și dintre susținătorii lor. În ceea ce privește povestea în sine, în prim plan se află Aneeka și relația ei cu fratele geamăn, Parvaiz, pe de o parte, și cu fiul unui politician, Eamonn, pe de cealaltă parte, ca ilustrare a două lumi diferite, două concepții de viață, două premise pentru dragoste, dramă, semne mari de întrebare. Un interes aparte mi-a stârnit Isma, sora protagonistei, pe care mi-aș fi dorit să o întâlnesc mai mult în roman. Cu o scriitură minunată, un subiect tulburător și cu teme de gândire pentru cititori, cartea asta mi s-a părut una dintre cele mai bune pe care le-am citit anul ăsta. De urmărit apariția ei și în limba română, probabil foarte curând.

Vântureasa de plastic, de Marius Chivu, Editura Humanitas, 2018, ilustrații de Dan Stanciu: despre volumul ăsta de poezii am mai scris pe blog, așa că aici doar reiau recomandarea și vă invit să căutați și să citiți despre o experiență profund umană, transcrisă emoționant, simplu și natural în paginile unei cărți. Iată un fragment din articolul meu, unul dintre foarte puținele de anul ăsta, pe care îl puteți citi integral aici:

Cartea asta a dat cu mine de pământ și m-a făcut să plâng și să zâmbesc amar și să oftez. E multă durere în paginile ei, dar nimic strident, nimic indecent, nimic nelalocul lui. Niște imagini tare frumoase și surprinzătoare și multă simplitate, sensibilitate și onestitate în toată povestea. Fiindcă este o poveste de la cap la coadă, despre boala mamei și eforturile familiei de a face față situației, cu tot chinul, dar și zâmbetele și lecțiile de viață pe care le aduce schimbarea. Sunt scene grele din spital, cu toată recuzita și apăsarea caracteristice, dar și recurs la spiritualitate, și muncă de recuperare, și roluri inversate: copilul devenit părinte și mama devenită copil, și inserții cu sfaturi părintești emoționante prin simplitate, bunătate și înțelepciune, și – peste toate – dragostea filială.

Șoareci și oameni, de John Steinbeck, Editura Polirom, 2013, traducere de Dana Crăciun: deși a fost o recitire, forța acestui scurt roman, premiat cu Nobelul pentru literatură în 1962, m-a lovit în plin. În cele 160 de pagini este concentrată atâta umanitate, cu tot ce înseamnă ea: speranță și vulnerabilitate, dar și dorință și gelozie, empatie, dar și violență, prietenie, dar și ură, milă, dar și teamă, încât, citind povestea celor doi zilieri, nu am putut decât să recunosc, încă o dată, că Steinbeck este unul dintre autorii mei preferați din toate timpurile. De văzut și ecranizarea, cu John Malkovich și Gary Sinise (ultimul a semnat și regia).

Ispășire, de Ian McEwan, Editura Polirom, 2014, traducere de Virgil Stanciu: încă o carte care m-a surprins plăcut. Știam de ea de mult și auzisem și de film (pe care încă nu l-am văzut, dar uite o idee bună pentru zilele astea de vacanță), numai că, din cine știe ce motiv, tot amânam să o citesc. Nu mă așteptasem să-mi placă atât de mult, însă, odată ce am început-o, cu greu m-am dezlipit de ea. Nu pot să spun că unele părți m-au atras mai mult decât altele, de exemplu, povestea de dragoste mai mult decât fragmentele despre război, sau psihologia personajelor mai mult decât răsturnarea perspectivei. Mi s-a părut cu totul foarte inteligent construită și echilibrată și, evident, foarte bine scrisă. Nu sunt o fană a descrierilor grafice ale scenelor de război, dar am fost atât de cucerită de cele din acest roman încât am devorat fiecare detaliu. Ce dovadă mai mare a măiestriei lui McEwan pot cere? 

Constelația fenomenelor vitale, de Anthony Marra, Editura Humanitas, 2015, traducere de Ioana Avădani: o carte dură și emoționantă despre Cecenia și viața oamenilor afectați de război, atât individual, cât și la nivel de comunitate. Firul narativ sare înainte și înapoi în timp, purtându-ne prin trecutul personajelor și explicând relațiile dintre ele, pe fundalul unei lumi distruse de violență, din care cu greu răzbat câteva firicele de speranță. Mi-a plăcut mult, de la subiectul abordat până la alegerea personajelor și a poveștilor lor, de la detaliile legate de istoria generală la cele ale istoriilor personale, de la temele exploatate (istorie, război, familie, dragoste, umanitate, solidaritate, trădare, speranță etc.) la stil. O surpriză foarte plăcută. Recomand.

P.S. Un singur lucru m-a deranjat: sunt destul de multe greșeli de literă. Pentru cineva obișnuit să le vâneze oriunde, asta a fost cam enervant. Dacă vă absoarbe povestea cu totul și nu mai sunteți atenți la ele, cu atât mai bine.

Alte cărți care mi-au plăcut mult și pe care le-aș menționa ca lecturi recomandate din 2019: Pachinko, de Min Jin Lee, apărută și la Nemira în traducerea Cristinei Nan, Maybe You Should Talk to Someone: A Therapist, Her Therapist, and Our Lives Revealed, de Lori Gottlieb, apărută și în română cu titlul Poate ar fi bine să discuți cu cineva: un psihoterapeut, psihoterapeutul său și viețile noastre dezvăluite, Editura Litera (nu știu cine a făcut traducerea, fiindcă pe site-ul editurii sau pe cele ale librăriilor online consultate nu am găsit nicio mențiune; poate Lori Gottlieb a scris-o direct în română, cine știe?), Tihna, de Attila Bartis, Editura Polirom, traducere de Anamaria Pop, Acasă, pe Câmpia Armaghedonului, de Marta Petreu, Polirom, Sonia ridică mâna, de Lavinia Braniște, tot la Polirom (cred că majoritatea cărților mele preferate au apărut la editura asta, bravo!), 2019, e proaspătă, caldă și bună, cum ne-a obișnuit Lavinia, Pe pământ suntem strălucitori o clipă, de Ocean Vuong, Editura Storia, traducere de Ioana Miruna Voiculescu. Ar mai fi câteva, dar mă opresc aici.

Pentru anul viitor, îmi propun să nu-mi mai propun nimic legat de cărți. 🙂 Adică să nu mai folosesc challenge-ul de pe Goodreads, să citesc fix ce am chef, când am chef, să nu mai alerg după cărți premiate și la modă, să mă feresc de capcana snobismului literar și să mă intereseze mai puțin statisticile și tendințele. În schimb, o să continui să cumpăr și să citesc literatură română și să împrumut cărți de la bibliotecă, să traduc și să vorbesc despre ceea ce am tradus, să mă bucur de cărți, fără a neglija și alte plăceri ale vieții.

Vouă vă urez să aveți un an așa cum vi-l doriți și chiar mai bun și să vă bucurați și de viețile din cărți, și de viața proprie, pagină cu pagină, zi de zi!

5 Comments

Filed under Recenzii

5 Responses to 5 cărți de 5 stele citite în 2019

  1. Octavian Brânzei

    “Ei nuştiu ce-adâncă e jungla când ies din găuace
    Tu lasă-i că timpul, cu-ncetul, îi doare şi-i coace”
    🙂
    Uite aşa ne maturizăm şi pe măsură ce ne maturizăm învăţăm să fim copii fără restricţii.
    🙂
    Bravo, Mihaela!
    Şi mulţumesc!

  2. Pingback: Cărți în 2019-2020 – ianca

  3. Challenge-ul de pe ‘reads’ e o tampenie social media, oricum. Nu toate ocupatiile noastre (placute) trebuie sa fie transformate in intreceri. Deja de la mai mult de o carte pe saptamana incolo, apare un anumit “zgomot de fond”, o insensibilizare ce ne costa pe termen lung. O spun din proprie experienta!

    • Eu am avut ritmuri diferite de-a lungul timpului, cu sau fără challenge-ul ăla. Dar e adevărat că ajunsesem să-l resimt ca pe o presiune, nu ca pe un instrument care să mă ajute să contabilizez ce sau cât am citit. Așa că anul ăsta nu mai am și citesc fix când și cât am chef. 🙂

Lasă un răspuns la cristians. Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *