Monthly Archives: ianuarie 2016

Întâmplare cu o fetiță și o carte

Winter kidsA fost odată ca niciodată o fetiță pe nume Ina, care fusese în vacanța de iarnă la munte. Îi plăcuseră frigul și zăpada, faptul că se putea da cu schiurile în fiecare zi și că-și făcuse noi prieteni acolo. Dar cel mai mult și mai mult, îi plăcuse că nu trebuia să facă teme. Din păcate, cele două săptămâni de fericire se scurseră repede și, într-o duminică după-amiază, se văzu nevoită să se pregătească de plecare. Așa că își luă rămas bun de la prieteni cu lacrimi în ochi și promisiuni de revedere, apoi își făcu bagajele și porni la drum alături de tatăl ei.

Drumul era lung și anevoios (câteva ore de mers pe DN1, în aglomerație și porțiuni pe care se mergea bară la bară), iar mașina era foarte încărcată cu bagaje: schiuri, clăpari, geci, valize, suveniruri și tot felul de minunății mai mult sau mai puțin necesare. Tatăl fetiței era un șofer atent, dar mișcările sacadate îi făceau rău Inei. Degeaba se echipase ea cu cartea de colorat pe genunchi: minionii care așteptau să prindă culoare (nu numai în obraji) nu prezentau niciun interes. Of, după atâta veselie și joacă, drumul acesta se dovedea un coșmar!Crowded road

Întâmplarea făcu (așa cum apar ajutoarele, de obicei, în povești) că în mașină cu ei se mai aflau doi prieteni de-ai tatălui: un cuplu destul de simpatic, dar pe care Ina nu se strădui să-l cunoască mai îndeaproape. La început, nu le acordă prea mare atenție celor doi: oamenii mari au propriile subiecte de conversație, care nu prea sunt interesante pentru copii. Cele câteva încercări de a lega un dialog se loviseră de răspunsuri monosilabice din partea ei. Da, i-a plăcut la munte, Nu, nu i-e cald, Da, stă bine și tot așa.alice-in-wonderland-bored-gif

Când anunță însă că i s-a făcut rău, avu parte de o surpriză: străina din mașină se oferi să-i citească o poveste, ca să-i mai distragă atenția de la drum. Zis și făcut: scotoci într-o cutie neagră, subțire, parcă magică, și, cu o voce caldă, începu să-i citească despre un ținut minunat și niște creaturi ciudate și pașnice, numite hobbiți. Schimbându-și intonația în funcție de personajele din poveste, ea o purtă pe Ina într-o altă lume, în care hobbiții trăiau liniștiți și la adăpost de aventuri, vrăjitorii făceau rotocoale de fum, piticii dădeau buzna la masa lui Bilbo Baggins, devorând tot ce avea acesta în cămară și făcând paradă de scufii colorate, iar seara se lăsa pe versurile cântecelor lor străvechi…

Ina asculta cu atenție și, chiar dacă nu spunea nimic, în obraji îi apăreau din când în când gropițe, semn că zâmbea la auzul aventurii ce stătea să înceapă. În mașină se făcu liniște, până și ceilalți călători ascultau povestea. Încet-încet, ochii fetiței se închiseră, iar ea își continuă în somn aventura hobittului și a piticilor ajutați de marele vrăjitor Gandalf.SleepyGirl

Iar eu am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa!

Disclaimer:

Povestea de față se bazează pe un caz real. Orice asemănare cu persoane și locuri reale este intenționată și asumată. Joaca mea se termină aici, iar morala o găsiți singuri. 😉

4 Comments

Filed under Uncategorized

Cum să încurajăm copiii să citească

Mă mai roagă uneori mamele să le recomand niște cărți pentru copii ca să-i determine să citească. La început, sunt nedumerită: cum adică să-i determine? Pe mine părinții mă certau că țineam lumina aprinsă până la 3-4 dimineața, fiindcă nu mă înduram să las cartea din mână până nu o terminam. Dar apoi îmi dau seama că între perioada copilăriei mele și prezent s-au petrecut tot felul de schimbări, care și-au lăsat amprenta asupra mentalității și obiceiurilor părinților și copiilor, în egală măsură.

Eu și cei de o seamă cu mine ne petreceam timpul liber jucându-ne PE AFARĂ, cu păpuși, mingi și diverse jocuri: de-a prinselea și ascunselea, Flori, fete sau băieți, Țările, Hoții și vardiștii, Țară, țară, vrem ostași, ba chiar am inventat noi transpuneri în realitate ale aventurilor Țestoaselor ninja și ale altor seriale preferate. Când nu mă jucam pe afară, găseam eu ce să fac și în casă: dacă nu-mi chinuiam vecinii cântând în fața oglinzii din baie sau dacă nu consumam caiete întregi desenând diverse, de cele mai multe ori citeam. Aveam și de unde să aleg: cu rafturi întregi de cărți adunate de părinții mei (majoritatea romane istorice, de aventuri, SF) și cu biblioteca nouă și mai pretențioasă a soră’mii, nu aveam cum să mă plictisesc. Devoram tot ce-mi pica în mână, ce-mi atrăgea atenția prin copertă sau titlu și, din când în când, ce-mi propuneau unii și alții. Am mai povestit eu la un moment dat ce cărți îmi încântau copilăria și adolescența, așa că nu mă repet; cert e că adoram să mă pierd ore în șir printre paginile cărților, obicei pe care l-am păstrat până acum.

E drept că astăzi, pe lângă televizor, copiii au tot felul de distracții (și în sens de amuzament, și în sens de distragere a atenției de la alte lucruri, mai importante), cele mai evidente fiind jocurile de pe tabletă, telefon sau computer. De multe ori am văzut copii adunați în vreun loc minunat, de exemplu, la munte, și în loc să alerge și să profite de spațiul larg și de posibilitățile neîntâlnite la bloc, se adunau ciorchine în jurul vreunei tablete. Nu declar război jocurilor electronice, cu siguranță sunt făcute astfel încât să stimuleze atenția, gândirea logică și mai știu eu ce alte trăsături care prind bine la viața omului, dar eu cred că plăcerea lecturii nu au cum s-o înlocuiască.

Și atunci, pe lângă mișcarea în aer liber, zic eu că părinții ar trebui să se preocupe și de cultivarea plăcerii de a citi. Iată câteva idei în acest sens:

Dați exemplu! Dacă cei mici vă văd pe voi că citiți, vor deveni curioși și vor crește gândind că cititul este o activitate normală și plăcută, nu o obligație. Mi-aduc aminte și acum că, la un moment dat, văzându-mă citind, o fetiță cu care mă mai jucam m-a întrebat: „Dar tu de ce înveți mereu?” Pentru ea, cartea însemna numai obligația de a face teme sau a învăța pentru școală, ceea ce era destul de trist.

Faceți-le cărți cadou! În funcție de vârsta și de preocupările lor, găsiți cărți potrivite pe care să le oferiți copiilor: vor fi bucuroși și curioși să vadă și să citească despre copii-detectivi, pirați, dinozauri sau mai știu eu ce-i interesează pe ei atunci.

Parent and child readingCitiți-le sau citiți cu ei! Faceți-vă un obicei din a le citi seara, înainte de culcare, sau în orice moment când vi se pare potrivit și încurajați-i să citiți împreună. Astfel, vor asocia cititul cu momentele petrecute cu mama sau cu tata și, pe lângă poveștile în sine, cărțile le vor aduce și amintiri valoroase.

Cumpărați-le cărți cu ilustrații: imaginile sunt mai repede asimilate și le vor atrage atenția asupra poveștii; în plus, pot să coloreze și, prin intermediul desenelor, să descopere și textul.

Bibliotecă pentru copiiOrganizați cu ei propria bibliotecă: un raft al lor unde să-și țină cărțile, în care să facă ordine, pe care să știe de unde să le ia și să le arate și altora. Biblioteca poate să aibă o formă haioasă, să fie colorată sau multifuncțională.

Duceți-i la spectacole de teatru sau la filme inspirate din cărți! Personajele și aventurile din pagini care prind viață pe scenă sau pe ecran îi vor ajuta să vadă altfel cărțile și le vor crește apetitul pentru lectură.

Duceți-i la bibliotecă și în librării! Eu țin minte și acum drumurile cu mama la bibliotecă și cât de rău îmi părea că nu puteam să iau decât trei cărți odată.

CHILD-READING2Vorbiți cu ei despre ce au citit și încurajați-i să-și exprime părerile: ce le-a plăcut, ce nu le-a plăcut, cu ce personaj s-au identificat, ce ar fi făcut diferit etc. Pe lângă ușurința de exprimare, vor deprinde și învățăminte, iar discuțiile pot lua forma unui joc sau a unei activități distractive (cu buline roșii, ca la grădiniță, sau cu steluțe, ca pe Goodreads).

Cam astea sunt ideile pe care vi le propun eu, dacă aveți și altele sau exemple personale, nu ezitați să le împărtășiți aici!

Later edit: M-am gândit după ce am publicat să caut și alte articole pe aceeași temă. Am descoperit că sunt foarte multe pe net, așa că o să indic numai câteva, pentru varietate. Oricum, ideile sunt cam aceleași, pentru că, la urma urmei, sunt lucruri de bun simț pe care le poate face fiecare:

Cum încurajăm copiii să citească

Cum încurajăm copiii să citească în vacanță

Învață-ți copilul să iubească lectura

Cum să vă încurajați copilul să citească

17 Comments

Filed under Lecturi