Monthly Archives: mai 2015

Finlanda vara

Vă arătam data trecută niște imagini de iarnă bogată și magică din Finlanda și, ca să nu creez sau să întrețin impresia că acolo e mereu frig, întuneric, mohoreală și zăpadă, m-am gândit că ar fi bine să vă arăt și o altă față a ei. Prin urmare, am selectat câteva fotografii făcute vara prin Helsinki și împrejurimi. Nu sunt cine știe ce, pe vremea aia aveam o jucărie de aparat de buzunar, dar sunt bune de amintiri. Sper să vă placă, mie clar mi-au stârnit dorul.

Să nu cumva să credeți că în nord e numai frig și zăpadă, iată că totul prinde culoare și viață cu verdeață și flori.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Localnicii lasă mâncare pentru veverițe în copacii de lângă blocuri.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Arhitectură

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Cartierul la apus

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Prin Helsinki

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Catedrala catolică din Helsinki

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Catedrala ortodoxă (rusească), aflată lângă port

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Vedere spre port din fața catedralei ortodoxe

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Pentru că s-au strâns deja multe poze, cred că voi lăsa pentru o altă postare fotografiile de pe vasul de croazieră către Tallinn și pe cele spre și de pe insula Suomenlinna.

Leave a Comment

Filed under Călătorii

Nocturne. Cinci povești despre muzică și amurg, de Kazuo Ishiguro

Nocturne. Cinci povestiNocturne. Cinci povești despre muzică și amurg, de Kazuo Ishiguro, Editura Polirom, 2009, traducere din engleză de Vali Florescu

De Kazuo Ishiguro mai citisem The Remains of the Day (Rămășițele zilei), carte ce i-a adus autorului un Booker Prize în 1989 și care mie mi-a plăcut foarte mult (la fel ca și filmul, cu Anthony Hopkins și Emma Thompson), și Never Let Me Go (Să nu mă părăsești), care nu mi-a produs o impresie la fel de puternică, deși am văzut că pe mulți i-a entuziasmat. Așadar, când am început să citesc povestirile acestea, nu eram foarte sigură pe care Ishiguro aveam să-l întâlnesc, însă eram foarte curioasă să văd dacă pot să le adaug pe lista de povestiri preferate: Când eram muritor – Javier Marias, Prea multă fericire – Alice Munro, Garden Party – Catherine Mansfield, Armele secrete – Julio Cortazar, Butoiașul vrăjit și alte povestiri – Bernard Malamud, Récits fantastiques – Théophile Gaultier, Tales of Mystery – E. A. Poe etc. Hm, poate subiectul ăsta ar merita un articol separat…

Cele cinci povești despre muzică și amurg din acest volum au fost o surpriză foarte plăcută și mi-au înfrumusețat după-amiezele. Mi-am făcut un ritual din a citi câte o povestire în timpul unui prânz frugal, pe balcon, în lumina blândă a soarelui și ciripit de păsărele, ignorând clădirile scunde aproape ascunse printre copacii stufoși și zgomotul surd al orașului, ba chiar și treburile destul de presante care mă așteptau să le rezolv. Timp de o săptămână, asta a fost oaza mea de liniște într-o zi agitată, porția de bucurie, doza de drog, spuneți-i cum vreți, dar toată starea asta de bine era indusă de atmosfera calmă, nostalgică, relaxantă și, mai ales, muzicală din paginile cărții.

De fapt, toate povestirile din acest volum au cam aceleași ingrediente: un martor neutru care evocă adevăratul subiect al povestirii, câte un cuplu care trece prin momente nu tocmai bune, muzica – element omniprezent sub formă de pasiune comună sau meserie, în diverse genuri și stiluri și, de fiecare dată, nostalgia.

Un baladist de altădată reunește câteva elemente care te transportă imediat în altă lume: Tony Gardner, Veneția, Piazza San Marco, gondolele, serenadele și o poveste de dragoste, presărată cu un pic de mister;

În Fie ploaie, fie soare, povestea se compune din trei prieteni vechi, un cuplu cu probleme din Londra, o tentativă de conciliere, o pasiune comună pentru jazz și mult umor;

Malvern Hills ne poartă pe dealurile din vestul Angliei, unde un chitarist merge să-și petreacă vara, la cafeneaua surorii lui și unde întâmplarea face ca, printre clienți, să cunoască un cuplu de muzicieni elvețieni, cu o poveste frumoasă și tristă despre bucuriile și sacrificiile artei;

În Nocturnă, operațiile estetice aduc împreună o divă, pe fosta soție a lui Tony Garden, Lindy din prima povestire, și un saxofonist în căutarea succesului;

Violonceliști ne proiectează din nou în Italia cu piazzetele ei și cântăreții romantici, unde un tânăr violoncelist ungur primește sfaturi de la o americancă pricepută.

Un stil frumos, lin, cursiv, pasiune pentru muzica bună, personaje interesante, povești de dragoste venite dintr-un trecut ce iese la iveală pe ritmuri diverse, sacrificii în numele artei, melancolie și chiar un pic de umor – o combinație foarte reușită!

9 Comments

Filed under Lecturi, Recenzii

Ciucaș (aproape) vara

În Ciucaș, la Silva, am fost până acum numai toamna, când drumul șerpuit până la cabană și întreg peisajul înconjurător erau pline de frunze arămii și o splendoare de culori și nuanțe, care mai de care mai frumoase. Ieșirea asta a fost o surpriză, pentru că am redescoperit pe același traseu un peisaj mai luxuriant și o lume mai verde și mai bogată.

Când la soare, când la umbră, când făcând mișcare, când lenevind la soare, când în liniște, când pe acorduri de chitară, weekendul departe de betoane și claxoane a fost cât se poate de binevenit. Mai jos, câteva fotografii pentru exemplificare:

Început de plimbare

DSCN5798

FloriDSCN5801

DSCN5822

DSCN5837

DSCN5829

Am urcat un pic…

DSCN5809

Schelet 😀DSCN5813

DSCN5835

Cărarea pierdută a lui Meulnes? :p

DSCN5814

DSCN5831

PerspectiveDSCN5816

DSCN5817

DSCN5820

DSCN5826

DSCN5828

DSCN5830

5

2 Comments

Filed under Călătorii

Despre Bookfest și noutățile din biblioteca mea

Cărți noiPentru că am ratat câteva mesaje de la prieteni cu care aș fi putut să mă întâlnesc la Bookfest și alții m-au invidiat că pot ajunge atât de ușor acolo, m-am gândit să scriu câteva impresii despre târgul de carte, dar și să vă arăt cu ce noutăți mi-am îmbogățit recent biblioteca.

În general, orice târg de carte îmi place fiindcă centralizează ofertele mai multor edituri și vine cu reduceri, unele mai mici, altele mai mari, după posibilități, deh. În mod clar, este o ocazie bună să cumpăr la prețuri mai bune titluri care mi se par interesante sau pe care le pândeam de multă vreme. Din păcate, unele cărți rămân și la târguri cu prețuri destul de mari, așa că pe la anumite standuri doar trec, mă uit și plec.

N-aș vrea să intru aici într-o discuție despre valoarea literaturii, despre costurile editurilor sau despre puterea de cumpărare a cititorilor români, eu vorbesc strict despre buzunarul meu în momentul de față și despre argumentele pe care le iau în calcul atunci când hotărăsc să cumpăr o carte. Așadar, spre deosebire de multă lume care, după cum am văzut, și-a făcut liste peste liste de titluri de cumpărat de la Bookfest, eu am intrat în gura lupului hotărâtă mai mult să observ, să fac note mentale, să profit de câte o ocazie extraordinară și mai puțin să plec încărcată de acolo. E drept că tentațiile au fost multe și am rămas cu gândul la câteva titluri pe care mi le-aș fi dorit, dar de data asta am fost chibzuită și am ținut cont și de teancul de cărți necitite încă din bibliotecă.

Prin urmare, am cedat la Interesanții, de Meg Wolitzer, din care apucasem să citesc începutul în engleză și pe care voiam neapărat s-o citesc toată. Având în vedere că prețul întreg era de aproape 50 de lei, cel redus, de 34 de lei, a părut o investiție bună. Cartea a fost publicată de Editura Trei, în traducerea lui Laurențiu Dulman, și are puțin sub 600 de pagini. În mod sigur o să revin cu impresii pe blog.

Am mai găsit Noi, de Evgheni Zamiatin, de la Editura Univers, colecțiile Cotidianul, în traducerea lui Dan Ciobanu, la 5 lei. O aveam în engleză, dar mi s-a părut un chilipir și parcă autorii ruși sună mai bine în română decât în engleză. 😀 Pentru cei care nu știu, Zamiatin este precursorul lui Huxley și Orwell, iar romanul acesta este considerat sursa de inspirație pentru celebra distopie 1984 a lui Orwell.

Aș mai fi vrut Sticletele, de Donna Tart, despre care am auzit numai de bine, Satantango, de László Krasznahorkai, care a câștigat Booker Prize anul acesta, și Uriașul îngropat, de Kazuo Ishiguro. Cred, însă, că le voi lua cu împrumut. 😉

Dacă vă mirați că m-am mulțumit cu numai două cărți la Bookfest, să explic atunci că setea îmi fusese deja astâmpărată cu câteva zile înainte: Fals tratat de manipulare, de Ana Blandiana, pe care o voiam de muuuult, a ajuns la mine datorită unei reduceri fericite de pe Libris, alături de încă o mărturie despre vremea comunismului, Viață de țărancă, de Marghiolița Huzum.

În plus, minunatul anticariat Ex-Libris, care are o ofertă mare și variată de cărți noi, vechi, în română, engleză și franceză (din câte știu eu), albume de artă și articole de papetărie și multe altele, este un loc sigur de „pierzanie” pentru iubitorii de cărți. Prada mea cea mai recentă include rândurile din mijloc din poza de mai sus: trilogia Onorată instanță, Năluci și Atena, de John Banville, Drumul înfometat, de Ben Okri, și doi autori japonezi: Shushaku Endo, cu Scandalul, și Junichiro Tanizaki, cu Cheia. Dar la Ex-Libris o să mai fac incursiuni în curând, asta e sigur. 😉

La toate astea, se adaugă câteva cărți deja împrumutate de la prieteni, despre care sper să scriu câte ceva în săptămânile următoare: Șotron, de Julio Cortazar, Solaris, de Stanislaw Lem, Ochiul, de Vladimir Nabokov, și O delicatesă, de Muriel Barbery. Dar asta după ce termin frumoasele povestiri ale lui Kazuo Ishiguro: Nocturne. Cinci povești despre muzică și amurg (luată tot de la Ex-Libris).

9 Comments

Filed under Evenimente, Lecturi

Tropicul Cancerului, de Henry Miller

Tropicul canceruluiTropicul Cancerului, de Henry Miller, Editura Univers, Colecțiile Cotidianul, traducere de Antoaneta Ralian

După o oarecare pauză de la blog, în care nu prea am mai avut timp nici de citit, nici de călătorit, revin cu câteva impresii despre o carte care a făcut multă vâlvă la vremea ei și chiar și după aceea.

Cu Henry ne-am mai întâlnit în jurnalul lui Anais Nin, unde descopeream un bărbat și un scriitor văzut din perspectiva ei, a femeii inteligente, seducătoare, introspective și analitice, un autor de geniu admirat și adulat de aceasta, un bărbat ce ezita permanent între soția fascinantă, dar absentă, June, și amanta senzuală, inteligentă, talentată, Anais. În cartea de față, Henry este cel care povestește cu multă atenție pentru detalii și un stil inegal, uneori aproape telegrafic, alteori foarte descriptiv și chiar meditativ, viața sa la Paris, condițiile mizere de trai, lipsa banilor, lumea colorată a bețivilor, a artiștilor boemi și a prostituatelor, o lume plină de o dezolare materială și morală, ca un cancer care cuprinde totul.

Lumea e un cancer care se mănâncă pe el însuși.

Printre paginile în care descrie diverși tovarăși de trai sau surse de venit, cu subterfugiile la care era nevoit să apeleze pentru a supraviețui și escapadele cu alcool și prostituate, mi-au atras atenția referirile la Papini și concepția acestuia despre condiția artistului și nevoile lui (p. 60-61), comparațiile recurente dintre New York și Paris (p. 62, 162, 188), evocările Monei (pseudonim pentru June) (p. 166), optimismul și setea de viață care răzbat din pasajele sale, indiferent de sărăcia și mizeria în care trăiește (spune pe undeva că doar o masă îl desparte de viitor, așadar masa devine obiectivul lui și scopul care scuză mijloacele). De cele mai multe ori, povestește anecdotic, brut, dur, necizelat lumea pariziană, care i se pare frumoasă și liberă în pofida mizeriei și sărăciei care îl înconjoară și în care trăiește el însuși.

După toată această trecere în revistă de portrete și întâmplări, ca o lungă noapte de beție presărată cu bătăi și prostituate, cu înjurături și umilințe, urmează paginile care mie mi-au plăcut cel mai mult din toată cartea și care, cumva, o și salvează, din punctul meu de vedere: descrierea catedralei și a atmosferei religioase dinăuntru, urmată de descrierea școlii la care este trimis să predea și a atmosferei profund mizerabile, sărace, închistate și deprimante de acolo. Figurile personalului școlii, lipsurile materiale și dejecțiile care pervertesc aerul și mintea, naivitatea elevilor, pe care el, figură atipică în peisaj, o găsește delicioasă, disprețul față de profesorii de acolo, invalidul care dezgheța rahații și-i căra cu roaba, trăgându-și un picior după el, imposibilitatea de a lega relații normale, omenești, cu ceilalți, toate acestea și multe altele construiesc o lume grotescă, hâdă, respingătoare, doar prefigurată în paginile de la începutul cărții. Din punctul meu de vedere, abia aici Miller a dat dovadă de talent real de scriitor, puterea de evocare a acestor pasaje depășind-o cu mult pe cea din restul cărții.

Dacă vă interesează viața boemă din Parisul interbelic, dacă vă atrag poveștile cu bețivi și prostituate, dacă limbajul direct și obscen pe alocuri nu vă sperie și dacă vreți să descoperiți un autor care i-a influențat pe Kerouac și Bukowski, atunci Tropicul Cancerului este un bun punct de pornire. Alte titluri de-ale scriitorului: Topicul Capricornului, Sexus, Plexus, Nexus, Primăvara Neagră și Zile liniștite la Clichy. To be continued.

10 Comments

Filed under Lecturi, Recenzii