Monthly Archives: aprilie 2015

Bucureștiul altfel

Iubit sau disprețuit, blamat sau adorat, Bucureștiul exercită (în egală măsură?) atracție și repulsie asupra celor ce trăiesc în capitală sau doar o vizitează. Ce i se reproșează? Aglomerație, haos în trafic și pe trotuare, mizerie, aroganță, fițe, praf, șmechereală și lista continuă. Prin ce atrage? Posibilități profesionale, educaționale și comerciale, nivel de trai mai ridicat, viață culturală, socială și de noapte bogată etc.

Dar ce se află dincolo de ele? Putem vedea Bucureștiul și altfel, „departe de mulțimea dezlănțuită”? Putem descoperi frumusețe acolo unde ochiul și mintea s-au obișnuit să critice? Las pentru o clipă muntele și natura deoparte și încerc să descopăr România frumoasă și printre betoanele din locul care a devenit „acasă”…

Cine a zis că nu se văd munții din București? 🙂

DSCN2967Sau că nu sunt apusuri frumoase și aici? (Lacul Morii)

DSCN2994

DSCN2999

DSCN3003

DSCN3031

Sau că nu ai parte de natură și culoare? (Herăstrău)

DSC_6322

DSC_6358

DSC_6373

DSC_6382

DSC_6388

DSC_6438

DSC_6441

DSC_6741

DSC_6748

DSC_6764Chiar și de mister…

DSC_6413

DSC_6426

DSC_6474Istorie și arhitectură…

416786_272771809468782_220466071_n

432110_272771099468853_538838865_n

481990_272771702802126_538560988_n

483186_272771236135506_938341912_n

484383_272770956135534_1924412173_n

484387_272771916135438_2010146284_n

486095_272771979468765_2093483007_n

486358_272772292802067_1438712760_n

486385_272770799468883_181688830_n

 Vechi și nou. Artă stradală.

488385_272770872802209_574924983_n

DSCN3276

DSCN3277

Vouă ce vă place la București? Ce trasee preferate de plimbare aveți? Ce „secrete” magice credeți că ascunde și ar merita să fie făcute cunoscute?

11 Comments

Filed under Călătorii

Scrisori către Monica, de Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu

Scrisori catre MonicaScrisori către Monica, 1947-1951, de Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu, Editura Humanitas, 2012, ediție îngrijită de Astrid Cambose, traducere din limba franceză de Gabriela Creția

Vorbeam mai devreme despre această minunată colecție de scrisori trimise de mama Monicăi Lovinescu acesteia din urmă, în timpul exilului său la Paris, și am constatat cu uimire că nu am scris nici măcar două cuvinte despre ea aici. Mă grăbesc să repar această scăpare, măcar cu câteva impresii și citate.

Pe mine scrisorile m-au emoționat foarte mult, pe de o parte, prin încărcătura sentimentală și, pe de alta, prin informațiile istorice, sociale și culturale despre acele vremuri. Fostă soție a scriitorului și criticului literar Eugen Lovinescu, la rândul ei profesoară de franceză, rămasă cumva în umbra soțului și a fiicei sale din punct de vedere al notorității, Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu devine cunoscută prin această culegere de scrisori și ca autoare. Destinul ei și modul personal și, în același timp, profund universal în care povestește și se povestește fiicei ei o descoperă cititorilor ca imagine tipică a mamei care se sacrifică pentru copilul ei. Nedreptățită de sistemul comunist, lăsată fără slujbă și casă, umilită și întemnițată, într-un final, aceasta decedează (nu se știe exact când, se presupune că pe 7 iunie 1960) în penitenciarul-spital Văcărești, iar rămășițele ei au rămas neidentificate, undeva, pe locul fostei închisori Văcărești, unde se ridică astăzi mallul Sun Plaza. De altfel, vina de a o fi lăsat-o în urmă, de a nu fi putut să o salveze, sacrificiul și imaginea iubitoare a mamei o vor urmări pe Monica Lovinescu permanent (de citit și Jurnalul ei). În acest sens, mottoul ales pentru volum este cât se poate de inspirat:

Dar, draga mea, sunt și am să fiu tot timpul lângă tine, în umbră, oricând, oriunde, în orice clipă: MAMA, veșnica, cea care nu moare niciodată, câtă vreme numele ei trece ca un fulger, într-un zâmbet, într-un nume, într-o amintire.

Știind că Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu a fost o femeie puternică, tonul pe alocuri sfătos, pe alocuri plin de dragoste și dor din scrisorile către Monica m-a surprins  un pic. Iată, de exemplu, ce sfaturi îi dădea fiicei ei în 1947:

Fii prudentă în relații, în prietenii (…). Nu uita că nimic nu e sigur și nu te încrede în puterile tale fizice. Nu te îmbăta de succesul tău. Bucură-te de Paris, așa cum te-ai bucurat până acum de viață, cu noblețe și mândrie.Nu fuma prea mult. Țigările revin cam prea des în scrisori și tu ești singură acolo. Trebuie să te păstrezi sănătoasă și sobră. Nu încrunta sprâncenele, nu zbârci fruntea în enervare și nici nu lăsa colțul gurei spre stânga ca’n clipele de vină și de danse devant le miroir. Nu rupe de tot cu trecutul, cum scrii că ai impresia că ți s’a întâmplat: nicio floare nu mai crește dacă se rupe din tulpină.

Sau iată cum încheie una dintre scrisori:

Așa; îmi reiau refrenul: te iubesc și mi-e dor de tine, un dor nebun, de nesuportat. (…) Fii frumoasă, scumpa mea. Gluma aceea a mea vanitoasă nu era decât dorința de a cârcoti nițel. Fii frumoasă și, dacă ți se spune asta, să crezi, dar să nu te lași prinsă în capcană.

Cu atâta duioșie alături de tine, că mă prăpădesc.

Mamina

Demnitate, curaj și mândrie transmise din generație în generație:

știu că niciodată n-am să te sfătuiesc să te întorci, chiar dacă ar fi să mături străzile la Paris, atâta timp cât situația nu se limpezește aici. Fii sigură că asta mi-e voința: oricare ar fi evenimentul nefericit care te-ar obliga să te întorci în țară, nu cumva să te întorci, fiindcă n-ai mai putea pleca înapoi. Și trebuie ca unul dintre ai noștri să trăiască pentru ca amintirea tuturor celor batjocoriți să rămână curată într-un suflet nobil; trebuie să le transmiți copiilor tăi nume, întâmplări din viața familiei noastre, ca nu cumva ai noștri să moară de tot, ca gândul la nebuniile, la curajul, la principiile lor să mai iște cuiva un surâs.

Te iubesc mai presus de ce îi este îngăduit omului să simtă; am ajuns la o acuitate de dragoste și de suferință unice, exasperate de despărțire, de distanță și de nesiguranța zilei de mâine.

Și, mai ales, luciditate:

Ești copil dacă îți închipui că îi pasă cuiva de biata țara asta încătușată; am fost azvârliți ca hrană unor sălbatici și o să rămânem prada lor. Ne crezi îndoctrinați, dar nu suntem decât terorizați, batjocoriți, amenințați la tot pasul.

Am subliniat multe, multe pasaje, dar mă opresc aici, cu îndemnul să o citiți pentru nenumăratele informații utile și interesante, cuprinse atât în scrisorile propriu-zise, cât și în prefață, tabelul cronologic și notele de subsol, suplimentate cu cele câteva fotografii de la finalul volumului, dar și pentru emoția care se revarsă din rândurile frumoase, lucide și totodată pătimașe, îngrijorate, dar și presărate cu umor, înțelepte și drăgăstoase ale unei mame îndurerate.

8 Comments

Filed under Citate, Lecturi, Recenzii

Somova, Tulcea

Pentru că ne era dor de deltă, am fost câteva zile la Somova, într-o excursie în care am combinat legănatul la soare cu plimbările cu barca, pescuitul cu cititul și petrecerile cu odihna. Ne-am adus aminte de Sulina și de concediile în Deltă și ne-am făcut planuri pentru vară. Dar să încep cu începutul!

Somova se află la numai 12 km de Tulcea și este o comună destul de mare și modernă, adesea considerată un fel de satelit al orașului reședință de județ. Asta am văzut și pe pielea noastră, când am străbătut o mare parte din localitate în căutarea unui magazin deschis în zi de sărbătoare și am văzut vreo șapte baruri și magazine, coafor, farmacie, cămin cultural, poliție, biserică mare, școală și parc. Mai multe informații practice și de natură administrativă puteți afla de pe site-ul primăriei.

De pe info-delta aflăm așa:

Complexul lacustru Somova- Parches putem spune că este o mini-deltă a României, cu o biodiversitate asemănătoare cu sora ei mai mare, Delta Dunării. Face parte din rezervația Biosfera Deltei Dunarii. O zonă frumoasă, cu o salbă de lacuri înlănțuite între ele prin canale și japse, cu ochiuri de ape străjuite de stuf, unde coloniile de păsări stau ascunse privitorilor.

Ascunse nu au fost păsările, ba chiar ne-am delectat și ne-am întrecut în a face poze lebedelor, cormoranilor și altor specii pe care nu le-am recunoscut.

Am dat și la pește (bine, alții, nu eu, dar i-am încurajat de pe margine).

Ne-am clătit urechile pline de claxoane și vuietul urașului cu cântece de cocoși și cârâituri (așa se numesc?) de curcani și curci și ne-am împrietenit cu câinii, pisicile și iepurii de prin curțile oamenilor.

Și, în general, ne-am bucurat de peisajele frumoase, liniștite, de vreme bună și relaxare.

Ce rost are să povestesc, mai bine vă arăt:

Peisaj din curtea localnicilor la care ne-am cazat:

DSCN5545

DSCN5546

 Relaxare la soare:

DSCN5564

Pregătiri pentru excursia cu barca:

DSCN5570

DSCN5571

Excursia cu barca:

DSCN5577

DSCN5584

DSCN5587

DSCN5588

DSCN5592

DSCN5596

DSCN5608

Urme de mistreți:

DSCN5612

Cuiburi de cormorani:

DSCN5628

DSCN5635

 Tot din barcă, la întoarcere:

DSCN5637

DSCN5644

 Pescari:

pescar1

DSCN5670

DSCN5672 Ăsta e peștele-vedetă, care a ajuns pe masa noastră sub formă de borș și saramură. Nu e captură personală, ci de la pescarii locului…

Peste

2 Comments

Filed under Călătorii