Monthly Archives: aprilie 2015

Campania „Adoptă un ș”

Adopta-un-SAm aflat despre campania „Adoptă un ș”, al cărei manifest sună astfel:

„Adoptă un Ș” își propune să reintroducă scrisul cu diacritice în comunicarea curentă.

Ne-am împrietenit cu limba română treptat: am început cu primele cuvinte, mai apoi am jucat Fazan, am primit primul 10 la dictare, am făcut prima analiză de text literar, am luat primul examen scris, am dat prima semnătură pe contractul de muncă. Limba română, așa cum am învățat-o, merge dincolo de abecedar, caietele de caligrafie și numele din catalog. „Adoptă un Ș” urmărește să readucă scrisul cu diacritice în comunicarea uzuală: în mesajele pe Facebook, în articole, în site-urile de prezentare, în orice text scris în limba română.

Ne dorim să păstrăm claritatea și frumusețea limbii române, cu toate sensurile la vedere și, deci, și la citire. Roman sau român? Tanc sau țânc? Hai să eliminăm confuziile.

Cum ar suna cartea preferată fără diacritice? Cum ai fredona refrenul favorit fără cele 5 litere buclucașe care completează alfabetul limbii române? O serie de scriitori și muzicieni români ni s-au alăturat în susținerea integrității limbii române. Și tu poți fi eroul diacriticelor, ajută-ne să reintroducem diacriticele în scrierea limbii române. Scrie cum vorbești! Susține cauza! „Adoptă un Ș”

Până în prezent s-au alăturat proiectului Cezar Paul-Bădescu, Dan Byron, Marius Chivu, Florin Iaru și Veronica Niculescu.

„Adoptă un Ș” este un proiect susținut de Kinecto Isobar.

Parteneri: Easyfilm și Cărturești.

Puteți urmări campania pe site-ul dedicat, precum și pe Facebook și YouTube. Cu umor și niște parteneri simpatici, inițiatorii campaniei arată importanța diacriticelor, iar dacă nu știți unde să le găsiți, tot ei vă învață pe site cum să schimbați setările tastaturii.

Pe mine mă bucură mult această inițiativă, așa că o sprijin cum pot. Haideți să scriem românește!

2 Comments

Filed under Campanii/concursuri/lepșe

Prime-Time, de Liza Marklund

Prime TimePrime-Time, de Liza Marklund, Editura Trei, 2011, traducere și note de Isabella Prodan

După atâta introspecție, lirism și sensibilitate, simțeam nevoia de ceva mai relaxant și antrenant, așa că am ales un roman polițist, de o scriitoare suedeză.

Subiectul este promițător: o vedetă de televiziune este găsită ucisă în timpul filmării unei noi emisiuni, iar printre suspecți se numără și Anne, prietena jurnalistei Annika, protagonista romanului. Investigația crimei, desfășurată de jurnalistă cu ajutorul prietenilor și al martorilor, se îmbină cu problemele ei de familie și cu scene din trecut, precum și cu diverse intrigi secundare, care mențin atenția trează pe parcursul lecturii.

Numele personajelor (destul de nefamiliare pentru cititorul obișnuit cu scriitorii de limbă engleză și, din acest motiv, poate mai greu de reținut), descrierile peisajelor și denumirile instituțiilor locale asigură o introducere destul de ușoară în atmosfera specifică Suediei. Ritmul acțiunii nu este foarte alert și suspansul nu te face să-ți rozi unghiile de emoție, însă lectura este plăcută, mai ales când vrei doar ceva relaxant. Mie mi-a prins foarte bine și chiar am parcurs-o repede, curioasă și să aflu deznodământul.

Eu nu am mai citit alte romane de Liza Marklund, dar se pare că aceasta este cunoscută pe plan internațional, nu numai în Suedia, ca scriitoare de romane polițiste care o au ca eroină pe aceeași Annika Bengtzon. Cum Editura Trei a publicat încă trei titluri din această serie (Explozii în Stockholm, Studio 69 și Fundația Paradis), este posibil să revin la ea.

3 Comments

Filed under Lecturi, Recenzii

Anaïs, Henry și June

Henry și JuneHenry și June, Din JURNALUL DRAGOSTEI – necenzurat, 1931-1932, de Anaïs Nin, Editura Humanitas, 2008, traducere de Luana Schidu

O lectură amânată mult timp, poate din cauza impresiei nu prea plăcute pe care mi-a lăsat-o filmul, cu Fred Ward, Uma Thurman  (ea e vinovata) și Maria de Medeiros în rolurile principale. M-am hotărât totuși să merg direct la sursă și bine am făcut!

În jurnalul de față, Anaïs Nin surprinde perioada în care i-a cunoscut pe scriitorul Henry Miller, atunci încă la începutul carierei sale, și pe soția acestuia, June. Stările și gândurile redate în jurnal sunt, în cea mai mare parte, legate de atracția sa către cei doi, care dau și titlul volumului, dar și de alte relații ale exoticei şi originalei Anaïs.

Astfel, pentru ea, Henry este scriitorul de geniu, o forță creatoare, foarte sexual, tandru și pasional în același timp, inspirat și seducător, nesigur și amorezat cu ea, dar slab sub influența lui June; June este o prezență acaparatoare, intimidantă prin frumusețe, obsesivă chiar și în absența ei, ce exercită o forță  temută și dorită în egală măsură asupra lui Anaïs și a lui Henry; Hugo este soţul tandru și înțelegător, salvatorul ei, care o iubește necondiționat; Eduardo este un personaj destul de discret, evocat destul de puțin, doar pentru a reliefa obsesia și dragostea lui pentru ea și incapacitatea ei de a-l iubi altfel decât platonic; Allendy, psihanalistul, reprezintă mai degrabă  o figură paternă, ceea ce, alături de tentația necunoscutului, explică și dorința lui Anaïs de a-l seduce.; John e vocea trecutului; Fred, cea a rațiunii etc.

Sunt prinsă în capcană, între frumusețea lui June și geniul lui Henry. În feluri diferite, le sunt devotată amândurora, câte o parte din mine merge spre fiecare dintre ei. Dar o iubesc pe June nebunește, irațional. Henry îmi dăruiește viață, June îmi dăruiește moarte. Trebuie să aleg și nu pot.

Notările din jurnal sunt pline de senzualitate, erotism, lirism și introspecție, aceasta din urmă atingând punctul în care, ca cititor, nu mai știi dacă este vorba despre sinceritate dusă la extrem sau pură fabulație. Anaïs Nin pendulează între căutări și revelații, transformări și contradicții, literatură și psihanaliză, dar mereu cu senzualitate și pasiune. Frapează prin dualitate și luciditate, prin setea permanentă de pasiune și aventură, prin curiozitatea de a gusta viața în toată plenitudinea ei („vreau să mușc din viață și să fiu sfâțiată de ea”), de a-și testa propriile limite, și prin flerul de care dă dovadă și când scrie, și când se autoanalizează, și când intuiește viitorul relației ei cu cei doi protagoniști.

Mi se pare că nu-l pot iubi mai mult decât îl iubesc. Îl iubesc tot atât de mult pe cât îl doresc, iar dorința mea e imensă. Fiecare oră pe care o petrec în brațele lui ar putea fi ultima. Mă dăruiesc freneziei lui. În orice moment, înainte de a-l putea revedea, s-ar putea întoarce June.

Scenele care descriu viața de noapte din Paris, cu prostituatele lesbiene, cu cafenelele și hotelurile, sau descrierile stațiunii austriece Innsbruck și ale reședinței ei de la Louveciennes completează și plasează în spațiu aventurile sexuale, gândurile și stările înregistrate franc în jurnal.

Anais

De altfel, în jurnal își are originile și primul volumul scris după cele consemnate în jurnal, House of Incest (1936), ce urmează după cartea dedicată lui D.H. Lawrence, la care face referire aici de atâtea ori. House of Incest este un poem în proză, care abordează tema incestului exploatată și în Henry și June, exemplifică stilul voit abstract și poetic pe care Anaïs Nin îl explică și și-l asumă în discuțiile ei cu Henry și chiar preia aproape literal unele fragmente din jurnal:

A room with a ceiling threatening me like a pair of open scissors. Attic windows lie on a bed like gravel. All connections are breaking. Slowly I part from each being I love, slowly, carefully, completely. I tell them what I owe them and what they owe me. I cull their last glances and the last orgasm. My house is empty, sun-glazed, reflectively alive, its stillness gathering implications, secret images which some day will madden me when I stand before blank walls, hearing far too much and seeing more than is humanly bearable. I part from them all. I die in a small scissor-arched room, dispossessed of my loves and my belongings, not even registered in the hotel book. At the same time I know that if I stayed in this room a few days an entirely new life could begin—like the soldering of human flesh after an operation. It is the terror of this new life, more than the terror of dying, which arouses me. I jump out of bed and run out of this room growing around me like a poisoned web, seizing my imagination, gnawing into my memory so that in seven moments I will forget who I am and whom I have loved. It was room number 35 in which I might have awakened next morning mad or a whore.

Mai jos, un fragment relevant din House of Incest:

If only we could all escape from this house of incest, where we only love ourselves in the other, if only I could save you all from yourselves, said the modern Christ. But none of us could bear to pass through the tunnel which led from the house into the world on the other side of the walls, where there were leaves on the trees, where water ran beside the paths, where there was daylight and joy. We could not believe that the tunnel would open on daylight: we feared to be trapped into darkness again; we feared to return whence we had come, from darkness and night. The tunnel would narrow and taper down as we walked; it would close around us, and close tighter and tighter around us and stifle us. It would grow heavy and narrow and suffocate us as we walked. Yet we knew that beyond the house of incest there was daylight, and none of us could walk towards it.

9 Comments

Filed under Citate, Lecturi, Recenzii