Monthly Archives: martie 2015

Cabana Cozia

Mă gândesc că uneori e mai bine că nu știu ce mă așteaptă, altfel sigur n-aș mai merge și aș rata niște experiențe cel puțin interesante. De exemplu, dacă aș fi știut de dinainte că weekendul ăsta avea să ne plouă, să ne ningă, să ne viscolească, să ne plictisim de atâta urcat sau de coborât (vorba vine), să trecem prin porțiuni cu săritori peste apă și cu lanțuri, să ne afundăm în noroi sau în zăpadă, aș fi zis un NU hotărât! Dar pentru că n-am știut, am făcut toate astea și mi-a plăcut la nebunie. :))

Să detaliez, așadar: am plecat cu niște prieteni la Cabana Cozia, cu oprire obligatorie pe Dealul Negru și punct de lăsare a mașinilor și pregătire pentru intrare în traseu la Mănăstirea Stânișoara (ca punct de reper, în apropiere de stațiunea Călimănești-Căciulata). Se anunțaseră ploi pentru sâmbătă și duminică și deja ploua mărunțel când am început să urcăm. Ne-am echipat corespunzător: huse pentru rucsacuri, pelerine, geci (în principiu) rezistente la ploaie, parazăpezi (sau noroaie, după caz), bețe de trekking și tot ce-i mai trebuie omului la drumeție. La poalele masivului, peisaj de toamnă, plimbarea prin pădure frumoasă, ici și colo câte o brândușă sau un ghiocel, ciripit de păsărele, noi – pete de culoare pe un fundal cam posomorât.

Greu la deal!

20150328_132422

20150328_134455

20150329_155333

20150328_134755

20150328_141111

După mult urcat și calculat (am făcut cam un sfert, am ajuns la o treime din drum, unde e băncuța aia?) și niște puncte de belvedere, am ajuns la o cascadă frumoasă. „O, ce fain! Cum, trebuie să trecem dincolo pe lanțuri? No, no, no!” sau „Yes!” (după caz). Ne-am încolonat, așadar, și am trecut ușor, cu grijă, ținându-ne de lanț, pășind peste pietre și apă, pe partea cealaltă, pregătiți psihic pentru încă o porțiune de lanțuri, pentru urcat pieptiș și prin zăpadă de data asta, pentru că am trecut de la un anotimp la altul într-o clipită.

20150328_135436

20150328_142408

20150328_151604

20150328_151638

De jur împrejur, ceață și lapoviță, iar mai sus, după alt urcuș cu pauze dese, viscol de-a dreptul. Știam că dacă am ieșit în drum suntem aproape de cabană, dar vântul puternic risca să te dărâme, iar acele de gheață îți înțepau fața. Nu vedeai nici peisaj, nici cabană, noroc că am simțit la un moment dat miros de fum și am știut că am ajuns.

20150328_155048

20150328_164707

În sfârșit, după trei ore și jumătate de urcat (un timp destul de bun, de altfel), am ajuns murați la cabană, la căldură, la țuică fiartă sau ceai fierbinte și haine uscate. Atmosfera de cabană nu s-a lăsat mult așteptată, ca de obicei, cântece, râsete, glume și petrecut până pe la două dimineața.

Și bună dimineața!

20150329_113559

Alb de jur împrejur, viscol, picioarele se afundau în zăpadă între anexa în care am dormit și clădirea principală. „Cum să cobori pe vremea asta? Haideți să mai stăm o zi!” În sfârșit, mai prindem curaj după un mic dejun copios și o luăm la vale, să-i prindem din urmă pe ceilalți din grup, mai harnici și mai matinali decât noi. La câteva minute după ce am plecat de la cabană, ceața și viscolul s-au risipit pentru câteva secunde, suficient cât să strigăm cu toții uimiți la vederea unui peisaj superb, dar nu și să facem vreo poză, pentru că s-a acoperit imediat la loc. Oricum, la coborâre, probabil pentru că știam deja traseul, nu mi s-a mai părut la fel de greu și, oricum, întotdeauna mi se pare mai ușor să cobor decât să urc. Am trecut iar de lanțuri și de săritoare, de la iarnă la toamnă, din fericire fără să ne mai plouă până jos, dar nevoiți să pășim sau să evităm cum puteam cărarea plină de noroi.

20150329_133517

20150329_140106

20150329_141450

Chiar dacă a fost destul de solicitant, toți am fost entuziasmați și ne-am propus să revenim la vară, ca să profităm și de vreme bună pentru un așa traseu.

10 Comments

Filed under Călătorii

Vești bune

Numai lucruri bune s-au întâmplat în ultima vreme și sunt tare fericită, așa că vi le spun și vouă.

Mai întâi, evenimentul Librar pentru o zi cu Aurora Liiceanu mi-a adus nu numai o seară petrecută într-un mod foarte plăcut și instructiv, ci și prieteni noi pe blog și un pachet de cărți pe care mi le doream de mult (mulțumesc din nou, Booktopia și Librăria Bizantină). Despre Stoner și Laur am auzit multe și toate numai de bine, așa că le-am adăugat – cu o oarecare întârziere, ce-i drept – pe lista mea de lecturi și sper să ajung la ele cât mai curând. Și Lydia Davis a fost un nume des pomenit pe blogurile pe care le citesc de obicei, plus că la nu știu ce quizz simpatic pe teme literare, Sfârșitul poveștii a fost romanul care, chipurile, mi se potrivea mie. Să vedem! 🙂 Despre Herta Müller am mai povestit și, încă de anul trecut, de la FILIT, vreau să citesc ultimul ei roman, Astăzi mai bine nu m-aș fi întâlnit cu mine însămi.

Pachet Bizantina

Apoi, am început o nouă colaborare pentru traducere literară și am primit o nouă carte la tradus, lucru care mă bucură peste poate. Noutatea constă și în faptul că voi traduce din franceză, limbă pe care am iubit-o mult pe vremuri și de care m-am îndepărtat neiertat de mult, paradoxal, tocmai în anii în care am lucrat pentru o corporație franceză. Sper să ne împrietenim din nou și nu numai prin traduceri literare, ci și prin cât mai multe lecturi în original. Nu vă dau acum detalii despre noul meu proiect, dar fiți siguri că o să mă laud când va veni vremea. 🙂 Până atunci, timp și inspirație să am, că entuziasmul dă pe dinafară.

open book

Aș trece tot la vești bune faptul că romanul lui David Grossman, pe care l-am cumpărat la ultimul Kilipirim atrasă fiind de titlu și pe care abia acum am început să-l citesc, este genul de lectură care te captivează, te face să te pierzi printre gândurile inocente și curioase ale lui Aaron, printre privirile pline de înțeles și gesturile molcome ale tatălui său, ori printre frunzele smochinului, într-un stil ce pare familiar  și specific (pe mine mă duce cu gândul la Poveste despre dragoste și întuneric al lui Amos Oz), dar care bănuiești, intuiești, știi înăuntrul ființei tale că ascunde multe surprize pe parcurs. Întreba cineva recent ce carte am fi dorit să nu se mai termine… ei bine, cred că Cartea de gramatică interioară ar fi un bun exemplu. Noroc că cele aproape 450 de pagini nu se citesc chiar așa, peste noapte.

Cartea de gramatica interioara

În fine,  o altă veste bună este că în scurt timp o să primesc și versiunea în engleză a unui roman care m-a intrigat și m-a fascinat în egală măsură, așa că o să pot să fac și comparațiile despre care vorbeam în scurta recenzie la Ali Smith – Era să fiu eu/There But For The. Jocurile alea de cuvinte, care dau o mare parte din farmecul romanului, trebuie savurate și studiate pe îndelete.

Cam asta am vrut eu să vă spun. Dacă aveți și voi vești bune, mici-mari bucurii sau, pur și simplu, noutăți, veniți cu ele și aici, să ne mai delectăm puțin, că de rele ne-am săturat.

5 Comments

Filed under Lecturi

Librar pentru o zi – Aurora Liiceanu

Invitată de Booktopia, am ajuns la Librăria Bizantină mai devreme decât ora stabilită pentru începerea evenimentului. Mai fusesem acolo și la precedenta întâlnire din seria Librar pentru o zi, când o mulțime de bloggeri de carte, pe care îi știam mai ales virtual, veniseră să asculte recomandările făcute de Laura Câlțea.

Cum aveam la dispoziție aproape o oră de așteptare, iar doamna Aurora Liiceanu tocmai acorda un interviu în sala alăturată, am profitat să admir cadrul frumos și intim din librărie și să parcurg încă o dată cu privirea rafturile înțesate de cărți. Trecerea de la discuțiile informale de după interviu la prezentarea propriu-zisă a cărților propuse s-a făcut aproape pe nesimțite, așa că m-am grăbit să mă alătur vizitatorilor/cititorilor adunați între timp acolo.

Într-un stil foarte natural și popular, doamna Liiceanu a trecut rapid în revistă cele șase titluri recomandate, interpretându-le mai mult din punct de vedere psihologic, făcând diverse trimiteri la alte opere literare, precum și divagații de ordin general, psihologic și sociologic. Volumele-vedetă au fost:

2015-03-25 18.16.12

2015-03-25 18.16.23

 2015-03-25 18.16.34 

Julian Barnes – Nimicul de temut, Editura Nemira, 2009, traducere de Mihai Moroiu

F. S. Fitzgerald – Marele Gatsby, Editura Humanitas, 201, traducere de Mircea Ivănescu, Radu Paraschivescu

Orhan Pamuk – Istanbul, Editura Polirom, 2003, traducere de Luminița Munteanu

Amos Oz – Poveste despre dragoste și întuneric, Editura Humanitas, 2008, traducere de Dana Ligia Ilin

Constantin Beldie – Caleidoscopul unei jumătăți de veac în București (1900-1950) și alte pagini memorialistice, Editura Humanitas, 2014

Yasunari Kawabata – Jurnal de la șaisprezece ani, Adolescentul, Editura Humanitas, 2014, traducere de Cornelia Daniela Lupşă

Pe lângă acestea, însă, invitata de aseară a făcut referiri la Citind Lolita în Teheran, de Azar Nafisi, Dragoste în vremea holerei, de Gabriel Garcia Marquez, la Milan Kundera, Dostoievski, Stendhal, Ortega y Gasset și Shakespeare. Ce mi-a plăcut și mi s-a părut că i-a singularizat discursul a fost interpretarea acestor cărți din perspectiva psihologului de profesie și a lingvistului din pasiune. Astfel, aprecierile literare la adresa cărților s-au îmbinat cu reflecții privind psihologia personajelor și cu comparații lingvistice între termeni precum a explica –  a justifica, regret – remușcare, clipă – moment etc.

Aurora Liiceanu a vorbit, printre altele, despre asocierea dintre om și timp, despre nevoia oamenilor (implicit, a personajelor) de a închide un cerc și de a găsi o finalitate, despre amintiri ca garant al identității, despre faptul că din cărți înveți că personajele au și calități și defecte și, astfel, îți rafinezi percepția despre oameni și, ca o concluzie, despre faptul că scriitorii sunt foarte fini psihologi, adesea citați în tratatele de psihologie (de exemplu, Dostoievski sau Shakespeare – ale cărui personaje ilustrează diverse sindroame din psihologie). Melancolia a fost identificată ca temă comună a celor șase titluri propuse, iar din răspunsurile la întrebări, am aflat că doamna Liiceanu s-a apucat de scris ca să se oprească din vorbit (o autoironie la adresa locvacității sale), că, dacă ai o „jenă financiară”, poți găsi totuși soluții pentru a cumpăra cărți (asocierea cu câțiva prieteni și tragerea la sorți, de exemplu) și că, după părerea sa, cărțile pe hârtie nu vor dispărea, în pofida amenințării digitalului.

Per total, întâlnirea mi s-a părut relaxată, amuzantă și interesantă, îi felicit pe organizatorii campaniei Librar pentru o zi și abia aștept următoarele evenimente.

3 Comments

Filed under Campanii/concursuri/lepșe, Evenimente, Lecturi