Monthly Archives: decembrie 2014

Planeta de Aur (Aventurile lui Hendrik de Mol)

Planeta de aurPlaneta de Aur (Aventurile lui Hendrik de Mol), de K. J. Mecklenfeld, 2014

Din când în când dau în mintea copiilor și ce moment mai bun pentru asta decât ajunul Crăciunului? Stop cadru: ninge ca-n povești, în sobă arde focul (sau măcar e pornit televizorul pe canalul Fireplace), lângă mine am o cană mare cu ceai de roiboos și ghimbir și o farfurie de fursecuri (bine, merge și cu ciocolată caldă și cozonac), în casă miroase a brad și a portocale… eu stau cufundată într-un fotoliu și citesc Aventurile lui Hendrik de Mol. Nu-i rău, nu?

Așa îmi imaginam eu că o să se întâmple. În loc de asta, le-am citit în tren, înfundându-mi căștile tot mai adânc în urechi ca să nu aud conversația vecinilor de compartiment, „colindătorii” care urlă versuri greșite pe aceeași melodie distorsionată sau cei care îți vatămă iremediabil auzul și mirosul cu capra, tobele și pieile lor urât mirositoare. Halal spirit al Crăciunului și la mine, știu! Oricum, dacă putea ceva să mă ajute să ignor toate astea, atunci cartea lui K. J. Mecklenfeld a fost alegerea potrivită. Dar s-o iau cu începutul.

De titlul acesta am auzit prima dată într-un articol din Dilema, dedicat cărților pentru copii. Mi-am pus atunci în minte s-o caut și întâmplarea a făcut ca mai târziu să mă împrietenesc virtual cu autorul, care mi-a dăruit-o chiar înainte de Crăciun. Cadou a fost nu numai cartea în sine, ci și emoțiile pe care mi le-a pricinuit lectura ei și pe care, mărturisesc, nu le-am mai avut de când am citit Minunatele aventuri ale lui Nils Holgersson, de Selma Lagerlöf. Cartea lui Mecklendfeld este minunată nu numai pentru puști începând de la, să zic eu, 10-12 ani, ci și pentru noi, copiii mai mari.

Imaginația autorului îmbină lumea reală cu lumea jucăriilor (pluș, lemn, roboți, microbi-pirați, pești-banană, urși-luptători, elefanți-savanți, dragoni etc.), în care găsim magie, dar și un regim dictatorial, elemente de mitologie, dar și de psihologie și SF, aventuri multe și personaje care mai de care mai simpatice (Wilhelmina este, cred, preferata mea) sau, dimpotrivă, mai odioase. Dincolo de întâmplările care m-au ținut cu sufletul la gură, eu am empatizat cu Hendrik și cu temerile lui (pe care le va învinge treptat cu ajutorul noilor săi prieteni), am râs pe alocuri (mai ales de exclamațiile peștelui-banană) și m-am emoționat la devotamentul, curajul și dragostea ce unește eroii poveștii.

Sigur că nu o să vă spun despre ce este vorba, va trebui să citiți singuri ca să descoperiți cine este Hendrik de Mol, ce legătură există între numele său și o cârtiță, ce importanță au jucăriile, de ce există o rivalitate între jucăriile de pluș și cele de lemn, ce formă pot să ia pirații spațiului, ce este Planeta de aur, cine o păzește, dacă navele spațiale de pluș sunt mai sigure decât cele de lemn, dacă prietenia și dragostea de frate sunt mai puternice decât trădarea, dacă teama de spații deschise poate fi tratată cu un costum făcut dintr-o cutie de bomboane de vișine și multe altele.

O carte minunată despre prietenie, familie, curaj, depășirea propriilor temeri și trăirea unor aventuri extraordinare, o carte perfectă de Crăciun și nu numai în care Binele învinge Răul printr-o serie de întâmplări ce te fac să râzi, să te emoționezi și te pun și pe gânduri. Lectură plăcută și nu uitați: aveți grijă de jucăriile voastre pentru că nu se știe când vă pot salva viața!

P.S. Dragă K. J., abia aștept ediția nouă cu corecturile de rigoare, ca să le-o pot face cadou și nepoților mei. 🙂 Pe asta o păstrez pentru mine, am eu senzația că voi vrea s-o mai recitesc din când în când. 😉

UPDATE: K. J. Mecklenfeld a câștigat concursul de manuscrise organizat de Editura Univers, secțiunea de Literatură pentru copii, așa că minunata lui carte se va găsi de acum și în librăriile din România, în ediție nouă Univers. Cartea va fi lansată la Gaudeamus 2015, sâmbătă, 21 noiembrie, ora 14.00, la standul Editurii Univers.

10 Comments

Filed under Lecturi, Recenzii

Piciorul Pietrei Arse

Vorbeam cu Ioana zilele trecute despre munte și iarna la munte și mi s-a făcut dor. Dar cum, în afară de foarte puțin în Ciucaș, unde am trăit prima zăpadă din iarna asta (și era încă toamnă, de fapt), nu am dat cu nasul de zăpadă la munte în sezonul ăsta, am scotocit prin arhive și am găsit niște fotografii de mai demult. M-am oprit asupra lor pentru că ieșirea aia a fost de ținut minte…

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Am stabilit cu niște prieteni să facem o tură de o zi la munte. Zis și făcut: trezit devreme sâmbătă dimineața, mers cu trenul până la Bușteni, sandvișuri, ceai, veselie multă, entuziasm, urcat cu telecabina până la Babele, apoi traseu pe platou.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Peisajul frumos, deh, încet-încet, pe lângă jnepeniș…

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Zăpadă destul de mare pe alocuri…

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

După o masă destul de copioasă și alte hlizeli la cabana Piatra Arsă, am pornit în traseul de coborâre pe Piciorul Pietrei Arse, care – credeam noi – avea să dureze vreo două ore. Piece of cake, right? Wrong!

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

La scurt timp după plecarea din cabană, ne-am întâlnit cu două turiste… cam rătăcite, care voiau să facă același traseu ca noi, dar nu știau drumul, așa că le-am cooptat. Simpatice fetele, erau din Kazahstan și fluierau mult, că auziseră ele că așa se păzesc de urși. Și a început aventura: pantă înclinată, zăpadă pulbere, alunecoasă, picioare afundate până la genunchi și uneori chiar mai sus, un pic de adrenalină și multă oboseală.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

4

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Mai o căzătură, mai un hohot (de râs, nu de plâns), mai o poveste și hai fuga-fuga, să nu ne prindă înserarea prin pădure, că nu aveam decât două frontale la șase oameni.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Câte un ghiocel sau o brândușă, singurele semne că era, totuși, martie.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Am făcut sprint în ultima parte a drumului, ca să ajungem în Sinaia în timp util. Obosiți, uzi, înfrigurați, cu picioarele tremurânde, după vreo șase ore de traseu în loc de cele două estimate, dar încă entuziasmați și veseli. Cireașa de pe tort a fost că, odată ajunși în stațiune, a trebuit să mai mergem vreo patru kilometri pe drum asfaltat, până să ajungem la gară, iar după atâtea ore de efort intens, asta era tot ce mai lipsea. Prin urmare, eu am izbucnit într-un râs isteric (și, îmi închipui eu, destul de enervant) care m-a ținut destul de mult și care, în egală măsură, i-a molipsit, dar i-a și nedumerit pe tovarășii de drumeție.

În fine, scările din fața gării le-am coborât cu au! și ioi!, că țipau toți mușchii, iar prima oprire a fost la barul din gară, unde ne-am încălzit cu câte un coniac și ne-am schimbat hainele ude. Restul e ca un vis: trenul (Săgeată) a venit destul de repede, nici nu știu când a ajuns în București, că am adormit cu toții, cert e că ne-a dus ca vântul și ca gândul, iar somnul din noaptea aia a fost cel mai adânc și mai plăcut din ultima vreme, dar și de atunci încoace.

10 Comments

Filed under Călătorii

Mad Girl’s Love Song, by Sylvia Plath

Sylvia PlathI shut my eyes and all the world drops dead;

I lift my lids and all is born again.

(I think I made you up inside my head.)

The stars go waltzing out in blue and red,

And arbitrary blackness gallops in:

I shut my eyes and all the world drops dead.

I dreamed that you bewitched me into bed

And sung me moon-struck, kissed me quite insane.

(I think I made you up inside my head.)

God topples from the sky, hell’s fires fade:

Exit seraphim and Satan’s men:

I shut my eyes and all the world drops dead.

I fancied you’d return the way you said,

But I grow old and I forget your name.

(I think I made you up inside my head.)

I should have loved a thunderbird instead;

At least when spring comes they roar back again.

I shut my eyes and all the world drops dead.

(I think I made you up inside my head.)

2 Comments

Filed under Poezii

Cuvântul zilei: nostalgie

Un cuvânt banal, nu? Iată ce zice DEX-ul:

NOSTALGÍE, nostalgii, s. f. Sentiment de tristețe, de melancolie provocat de dorința de a revedea un loc drag, o persoană apropiată sau de a retrăi un episod din trecut. A Dorință (plină de regrete) pentru ceva greu de realizat. – Din fr. nostalgie.

Îi cunoașteți etimologia?

Am găsit explicația în Jurnal de lectură, de Alberto Manguel. Se pare că termenul „nostalgie” a fost inventat în 1688 de Johannes Hofer, un medicinist alsacian, în teza sa Dissertatio medica de nostalgia. Acesta a combinat termenii din greacă nostos, care înseamnă întoarcere acasă, și algos, care înseamnă durere, pentru a descrie boala de care sufereau soldații elvețieni aflați departe de munții lor.

Homesick Canadian Soldier

 Soldat canadian  (n-am găsit elvețian :p) în Al Doilea Război Mondial

Sursa fotografiei: flickr

 

Leave a Comment

Filed under Cuvântul zilei

Bansko

Ei, și pentru că în ultimul timp am vorbit mai mult despre cărți și mai puțin despre călătorii, am zis să echilibrăm balanța și să mai povestesc un pic și despre locurile prin care am umblat. Vorbeam ieri cu cineva despre o excursie la Bansko și așa mi-am adus aminte de o vacanță petrecută acolo în urmă cu doi ani, chiar de revelion. Am revăzut pozele și uite așa am ajuns să scriu și pe blog despre asta.

Normal, cu cât trece mai mult timp, cu atât mai șterse sunt amintirile și probabil ar trebui să mă rezum la a vă arăta câteva dintre fotografiile făcute atunci, spre exemplificare. Numai că mi s-a spus că, fără povești care să le însoțească, pozele sunt mai sărace, așa că o să încerc să povestesc câte un pic din ce-mi aduc aminte, cu riscul de a scrie o compunere de clasa a treia. 😀

În Bulgaria mai fusesem doar la Ruse, în Parcul Natural Roussenski Lom(să-mi aduceți aminte să vă arăt poze și de acolo) și pe litoral, așa că eram curioasă să văd și zona de munte. Drumul a fost luuuung (cred că am făcut vreo nouă ore) și plictisitor, în ciuda cărților, discuțiilor, somnului și micilor pauze, așa că ne-am jurat solemn în barbă să nu mai facem drum așa lung dintr-o singură bucată. Însă odată ajunși acolo, parcă am uitat de oboseală (vedeți, v-am zis eu că o să semene cu o compunere școlară: „Cum mi-am petrecut vacanța de iarnă”)… Bine, reiau. Odată ajunși acolo, am răsuflat ușurați că s-a terminat drumul și, după câteva bâlbâieli rutiere, că nu știam exact cum să ajungem la destinație, am găsit și pensiunea la care aveam rezervare.

Nu mai țin minte cum se numea (se vede doar parțial mai jos), dar arăta ca o casă de hobbiți. Sau ca cea a celor șapte pitici, dar după ce a trecut Albă-ca-Zăpada pe acolo și și-a lăsat amprenta de femeie într-o casă de burlaci. Jos, în sala de mese, trebuia să te apleci (bine, eu nu) ca să nu dai cu capul în mod repetat de tocul de sus (așa cum au făcut alții). Foarte serios, ne-am tot uitat și ne-am minunat de toate cele, dar tare ne-a plăcut.

DSC_0378

DSCN2754

DSCN2755

DSCN2767

DSCF8148

DSCF8150

Gazdele nu vorbeau nici română, nici engleză, nici vreo altă limbă mai ușor de priceput de noi, așa că ne-am înțeles mai mult prin semne și prin mimică și am avut noroc că cineva din grupul nostru (persoană importantă, nu spui cine) și-a mai adus aminte din bulgara învățată în copilărie de la televizor și a curățat-o de rugină cu ocazia asta. Nici nu știți ce benefic a fost să ne mai odihnim mâinile și cum li s-au luminat fețele gazdelor!

Nu suntem noi nici schiori, nici la dat cu placa nu ne pricepem, dar niște sănii tot am găsit și am mers pe pârtie să încercăm una-alta. Lume multă, cozi lungi, dar care avansau repede, telescaune care se succedau la intervale foarte scurte, centre de închirieri pline, prețuri (din câte am înțeles) rezonabile (nu le mai știu și oricum n-aș putea să le compar pentru că, așa cum am mai zis, nu sunt o împătimită a pârtiilor).

DSCN2794

DSCN2795

DSCN2824

Haideți să vă arăt și stațiunea: micuță, cochetă, tarabe și magazinașe care mai de care peste tot, restaurante, hoteluri, pensiuni… cam ce se găsește într-o stațiune montană.

DSC_0453

DSC_0477

Dulciuri la tot pasul…

DSCN2774

DSCN2951

DSCN2779

Stațiunea destul de colorată și de veselă:

DSCN2776

DSC_0382

DSCN2777

DSCN2784

Istoria și tradițiile se îmbină cu comerțul și turismul:DSCN2917

DSCN2918

DSCN2919

Cosmeticele pe bază de apă de trandafir sunt la tot pasul și miroooooos….

DSCN2952

Pisici în diverse forme:

DSC_0438

DSC_0461

DSCN2775Anunțurile astea erau aproape pe toate porțile. Cred că erau un fel de pomenire a morților:

DSC_0442

Și pentru că tot am zis de restaurante, am și ceva poze cu de-ale gurii:

DSCF8271

DSCF8273

DSCF8274

DSCF8275

DSCF8277

DSCF8284

DSCF8216

DSCF8403Încă un pic despre partea turstică, mai exact poze din Biserica Demnității Naționale (am găsit aici informații despre această clădire și istoria ei, pentru curioși):

DSCN2782

DSCN2899

DSCN2902

DSCN2904

DSCN2908

DSCN2909

DSCN2910

DSCN2914Nu m-am putut abține, deformare profesională, deh: greșeli de engleză și grafie adaptată.

DSCN2772

DSCN2965Și încheiem cu focuri de artificii, așa cum se cuvine:

DSCN2837

DSCN2846

DSCN2851

DSCN2854

DSCN2857

DSCN2861

DSCN2863

3 Comments

Filed under Călătorii