Monthly Archives: august 2014

Two poems by a poet I hadn’t heard of, but I liked

Saturday Morning

Everyone who made love the night before
was walking around with flashing red lights
on top of their heads-a white-haired old gentleman,
a red-faced schoolboy, a pregnant woman
who smiled at me from across the street
and gave a little secret shrug,
as if the flashing red light on her head
was a small price to pay for what she knew.

 

Her News

You paused for a moment and I heard you smoking
on the other end of the line.
I pictured your expression,
one eye screwed shut against the smoke
as you waited for my reaction.
I was waiting for it myself, a list of my own news
gone suddenly cold in my hand.
Supposing my wife found out, what would happen then?
Would I have to leave her and marry you now?
Perhaps it wouldn’t be so bad,
starting again with someone new, finding a new place,
pretending the best was yet to come.
It might even be fun,
playing the family man, walking around in the park
full of righteous indignation.
But no, I couldn’t go through all that again,
not without my own wife being there,
not without her getting cross about everything.

Perhaps she wouldn’t mind about the baby,
then we could buy a house in the country
and all move in together.
That sounded like a better idea.
Now that I’d been caught at last, a wave of relief
swept over me. I was just considering
a shed in the garden with a radio and a day bed,
when I remembered I hadn’t seen you for over a year.
„Congratulations,” I said. „When’s it due?”

By Hugo Williams

Leave a Comment

Filed under Lecturi, Poezii

Message, by Harold Pinter

Jill. Fred phoned. He can’t make tonight.
He said he’d call again, as soon as poss.
I said (on your behalf) OK, no sweat.
He said to tell you he was fine,
Only the crap, he said, you know, it sticks,
The crap you have to fight.
You’re sometimes nothing but a walking shithouse.

I was well acquainted with the pong myself,
I told him, and I counselled calm.
Don’t let the fuckers get you down,
Take the lid off the kettle a couple of minutes,
Go on the town, burn someone to death,
Find another tart, give her some hammer,
Live while you’re young, until it palls,
Kick the first blind man you meet in the balls.

Anyway he’ll call again.

I’ll be back in time for tea.

Your loving mother.

Leave a Comment

Filed under Lecturi, Poezii

L’analphabète. Récit autobiographique – Agota Kristof

Agota KristofL’analphabète. Récit autobiographique – Agota Kristof, Editions Zoé, Genève, 2004

Aproape uitasem cât de frumoasă este franceza și cât de mult am iubit-o (hm, timpul trecut, dar dezvolt poate altădată), însă cartea de față mi-a amintit acest lucru încă de la primele cuvinte. Și asta e ciudat, pentru că Agota Kristof nici măcar nu este franțuzoaică și, deci, franceza nu este limba ei maternă.

Autoarea are o biografie zbuciumată și emoționantă: născută într-un sătuc din Ungaria, face liceul la oraș (acolo unde se vor desfășura ulterior toate romanele sale), se căsătorește la 18 ani cu fostul ei profesor de istorie și este nevoită să fugă din țară ca urmare a implicării acestuia în revoluția antibolșevică din 1956. Ajunge în Elveția, unde lucrează într-o fabrică de ceasuri și-și crește cei doi copii, înstrăinată de țară, de familie, de limbă. Cu toate acestea, reușește să învețe noua limbă și să scrie, scrie pentru că nu poate altfel. Cartea de față povestește experiența înstrăinării sub forma unor mini-poeme în proză de o simplitate și o sinceritate cuceritoare. Cele 11 capitole sunt intitulate sugestiv și urmează firul cronologic. Nu vreau să dezvălui totul, dar o să dau câteva explicații și o să inserez niște citate care mi-au plăcut.

1.Débuts

Je lis. C’est comme une maladie. Je lis tout ce qui me tombe sous la main, sous les yeux: journaux, livres d’école, affiches, bouts de papier trouvés dans la rue, recettes de cuisine, livres d’enfant. Tout ce qui est imprimé.

J’ai quatre ans. La guerre vient de commencer.

2. De la parole à l’écriture

Toute petite déjà, j’aime raconter des histoires. Des histoires inventées par moi-même.

3. Poèmes

Viața grea de la internat, sărăcia, frigul, tristețea și dorul iau forma unor poeme în timpul nopții.

4. Clowneries

Pentru a face rost de bani, pune în scenă spectacole împreună cu niște colege, ca să-și poată repara pantofii, dar darul cel mai de preț nu sunt banii, ci râsetele pe care le stârnește.

5. Langue maternelle et langues ennemies

Au début, il n’y avait qu’une seule langue. Les objets, les choses, les sentiments, les couleurs, les rêves, les lettres, les livres, les journaux étaient cette langue.

Je ne pouvais pas imaginer qu’une autre langue puisse exister, qu’un être humain puisse prononcer un mot que je ne comprendrais pas.

Pe urmă, își fac apariția și alte limbi, limbile dușmane: cea a țiganilor de la marginea satului, germana ocupației și a soldaților, rusa devenită obligatorie în școli și, în fine, franceza.

C’est ici [în Elveția franceză] que commence ma lutte pour conquérir cette langue, une lutte longue et acharnée qui durera toute ma vie.

Je parle le français depuis plus de trente ans, je l’écris depuis vingt ans, mais je ne le connais toujours pas. Je ne le parle pas sans fautes et je ne peux l’écrire qu’avec l’aide de dictionnaires fréquemment consultés.

C’est pour cette raison que j’appelle la langue française une langue ennemie, elle aussi. Il y a encore une autre raison, et c’est la plus grave: cette langue est en train de tuer ma langue maternelle.

6. La mort de Staline

Evocarea morții lui Stalin este prilej pentru considerații cu privire la regimul acestuia, victimele lui umane, consecințele asupra filozofiei, artei și literaturii în țările din Europa de Est.

7. La mémoire

Amintirea fugii din Ungaria, împreună cu soțul și cei doi copii mici, când lasă în urmă jurnalul, primele poeme, frații și părinții de la care nu apucă să-și ia rămas bun, dar, mai ales, își pierde apartenența la un popor.

8. Personnes déplacées

Continuarea călătoriei din micul sat austriac către Viena (este emoționantă solidaritatea austriecilor, care îi ajută cu formalitățile necesare, mâncare pentru copii, diverse atenții) și apoi în Elveția. De remarcat episodul în care unii se simt ca în lagărele de concentrare, alții ca la zoo.

9. Le désert

Deșertul este unul social și cultural, din cauza barierei lingvistice. Într-o țară nouă, cu o limbă nouă pe care nu o înțelege bine și în care nu poate să se exprime, tăcerea, vidul, nostalgia, dorul de țară și de prieteni sunt la ordinea zilei. Trăiește o viață fixă, fără schimbări, fără surprize și fără speranță.

10. Comment devient-on écrivain?

Scrie piese de teatru jucate de actori amatori, apoi citite de actori profesioniști la radio, urmează primul roman care, după două refuzuri, este publicat și tradus în 18 limbi.

11. L’analphabète

Aici vine și explicația titlului:

Cinq ans après être arrivée en Suisse, je parle le français, mais je ne le lis pas. Je suis redevenue une analphabète. Moi, qui savais lire à l’âge de quatre ans.

Și încă:

Cette langue, je ne l’ai pas choisie. Elle m’a été imposée par le sort, par le hasard, par les circonstances.

Ecrire en français, j’y suis obligée. C’est un défi.

Le défi de l’analphabète.

6 Comments

Filed under Lecturi, Recenzii