Monthly Archives: august 2014

Two poems by a poet I hadn’t heard of, but I liked

Saturday Morning

Everyone who made love the night before
was walking around with flashing red lights
on top of their heads-a white-haired old gentleman,
a red-faced schoolboy, a pregnant woman
who smiled at me from across the street
and gave a little secret shrug,
as if the flashing red light on her head
was a small price to pay for what she knew.

 

Her News

You paused for a moment and I heard you smoking
on the other end of the line.
I pictured your expression,
one eye screwed shut against the smoke
as you waited for my reaction.
I was waiting for it myself, a list of my own news
gone suddenly cold in my hand.
Supposing my wife found out, what would happen then?
Would I have to leave her and marry you now?
Perhaps it wouldn’t be so bad,
starting again with someone new, finding a new place,
pretending the best was yet to come.
It might even be fun,
playing the family man, walking around in the park
full of righteous indignation.
But no, I couldn’t go through all that again,
not without my own wife being there,
not without her getting cross about everything.

Perhaps she wouldn’t mind about the baby,
then we could buy a house in the country
and all move in together.
That sounded like a better idea.
Now that I’d been caught at last, a wave of relief
swept over me. I was just considering
a shed in the garden with a radio and a day bed,
when I remembered I hadn’t seen you for over a year.
“Congratulations,” I said. “When’s it due?”

By Hugo Williams

Leave a Comment

Filed under Lecturi, Poezii

Message, by Harold Pinter

Jill. Fred phoned. He can’t make tonight.
He said he’d call again, as soon as poss.
I said (on your behalf) OK, no sweat.
He said to tell you he was fine,
Only the crap, he said, you know, it sticks,
The crap you have to fight.
You’re sometimes nothing but a walking shithouse.

I was well acquainted with the pong myself,
I told him, and I counselled calm.
Don’t let the fuckers get you down,
Take the lid off the kettle a couple of minutes,
Go on the town, burn someone to death,
Find another tart, give her some hammer,
Live while you’re young, until it palls,
Kick the first blind man you meet in the balls.

Anyway he’ll call again.

I’ll be back in time for tea.

Your loving mother.

Leave a Comment

Filed under Lecturi, Poezii

L’analphabète. Récit autobiographique – Agota Kristof

L’analphabète. Récit autobiographique – Agota Kristof, Editions Zoé, Genève, 2004

Aproape uitasem cât de frumoasă este franceza și cât de mult am iubit-o (hm, timpul trecut, dar dezvolt poate altădată), însă cartea de față mi-a amintit acest lucru încă de la primele cuvinte. Și asta e ciudat, pentru că Agota Kristof nici măcar nu este franțuzoaică și, deci, franceza nu este limba ei maternă.

Autoarea are o biografie zbuciumată și emoționantă: născută într-un sătuc din Ungaria, face liceul la oraș (acolo unde se vor desfășura ulterior toate romanele sale), se căsătorește la 18 ani cu fostul ei profesor de istorie și este nevoită să fugă din țară ca urmare a implicării acestuia în revoluția antibolșevică din 1956. Ajunge în Elveția, unde lucrează într-o fabrică de ceasuri și-și crește cei doi copii, înstrăinată de țară, de familie, de limbă. Cu toate acestea, reușește să învețe noua limbă și să scrie, scrie pentru că nu poate altfel. Cartea de față povestește experiența înstrăinării sub forma unor mini-poeme în proză de o simplitate și o sinceritate cuceritoare. Cele 11 capitole sunt intitulate sugestiv și urmează firul cronologic. Nu vreau să dezvălui totul, dar o să dau câteva explicații și o să inserez niște citate care mi-au plăcut.

1.Débuts

Je lis. C’est comme une maladie. Je lis tout ce qui me tombe sous la main, sous les yeux: journaux, livres d’école, affiches, bouts de papier trouvés dans la rue, recettes de cuisine, livres d’enfant. Tout ce qui est imprimé.

J’ai quatre ans. La guerre vient de commencer.

2. De la parole à l’écriture

Toute petite déjà, j’aime raconter des histoires. Des histoires inventées par moi-même.

3. Poèmes

Viața grea de la internat, sărăcia, frigul, tristețea și dorul iau forma unor poeme în timpul nopții.

4. Clowneries

Pentru a face rost de bani, pune în scenă spectacole împreună cu niște colege, ca să-și poată repara pantofii, dar darul cel mai de preț nu sunt banii, ci râsetele pe care le stârnește.

5. Langue maternelle et langues ennemies

Au début, il n’y avait qu’une seule langue. Les objets, les choses, les sentiments, les couleurs, les rêves, les lettres, les livres, les journaux étaient cette langue.

Je ne pouvais pas imaginer qu’une autre langue puisse exister, qu’un être humain puisse prononcer un mot que je ne comprendrais pas.

Pe urmă, își fac apariția și alte limbi, limbile dușmane: cea a țiganilor de la marginea satului, germana ocupației și a soldaților, rusa devenită obligatorie în școli și, în fine, franceza.

C’est ici [în Elveția franceză] que commence ma lutte pour conquérir cette langue, une lutte longue et acharnée qui durera toute ma vie.

Je parle le français depuis plus de trente ans, je l’écris depuis vingt ans, mais je ne le connais toujours pas. Je ne le parle pas sans fautes et je ne peux l’écrire qu’avec l’aide de dictionnaires fréquemment consultés.

C’est pour cette raison que j’appelle la langue française une langue ennemie, elle aussi. Il y a encore une autre raison, et c’est la plus grave: cette langue est en train de tuer ma langue maternelle.

6. La mort de Staline

Evocarea morții lui Stalin este prilej pentru considerații cu privire la regimul acestuia, victimele lui umane, consecințele asupra filozofiei, artei și literaturii în țările din Europa de Est.

7. La mémoire

Amintirea fugii din Ungaria, împreună cu soțul și cei doi copii mici, când lasă în urmă jurnalul, primele poeme, frații și părinții de la care nu apucă să-și ia rămas bun, dar, mai ales, își pierde apartenența la un popor.

8. Personnes déplacées

Continuarea călătoriei din micul sat austriac către Viena (este emoționantă solidaritatea austriecilor, care îi ajută cu formalitățile necesare, mâncare pentru copii, diverse atenții) și apoi în Elveția. De remarcat episodul în care unii se simt ca în lagărele de concentrare, alții ca la zoo.

9. Le désert

Deșertul este unul social și cultural, din cauza barierei lingvistice. Într-o țară nouă, cu o limbă nouă pe care nu o înțelege bine și în care nu poate să se exprime, tăcerea, vidul, nostalgia, dorul de țară și de prieteni sunt la ordinea zilei. Trăiește o viață fixă, fără schimbări, fără surprize și fără speranță.

10. Comment devient-on écrivain?

Scrie piese de teatru jucate de actori amatori, apoi citite de actori profesioniști la radio, urmează primul roman care, după două refuzuri, este publicat și tradus în 18 limbi.

11. L’analphabète

Aici vine și explicația titlului:

Cinq ans après être arrivée en Suisse, je parle le français, mais je ne le lis pas. Je suis redevenue une analphabète. Moi, qui savais lire à l’âge de quatre ans.

Și încă:

Cette langue, je ne l’ai pas choisie. Elle m’a été imposée par le sort, par le hasard, par les circonstances.

Ecrire en français, j’y suis obligée. C’est un défi.

Le défi de l’analphabète.

6 Comments

Filed under Lecturi, Recenzii

Charles Bukowski – I

Alone with everybody

the flesh covers the bone 
and they put a mind 
in there and 
sometimes a soul, 
and the women break 
vases against the walls 
and the men drink too 
much 
and nobody finds the 
one 
but keep 
looking 
crawling in and out 
of beds. 
flesh covers 
the bone and the 
flesh searches 
for more than 
flesh. 

there’s no chance 
at all: 
we are all trapped 
by a singular 
fate. 

nobody ever finds 
the one. 

the city dumps fill 
the junkyards fill 
the madhouses fill 
the hospitals fill 
the graveyards fill 

nothing else 
fills. 

2 Comments

Filed under Poezii

Circuit Apuseni – Maramureș – Bucovina – Nordul Moldovei (II)

Celor pe care îi interesează mai mult recenziile le cer un pic de îngăduință, pentru că am promis data trecută când am mai povestit despre călătorii că o să revin cu câteva impresii și poze din concediul de anul ăsta. După o binemeritată și mult așteptată săptămână la mare, despre care poate o să public cu altă ocazie câteva cuvinte și fotografii, am fost într-un circuit la munte, pe care o să-l detaliez mai jos.

Am plecat într-o duminică dimineață cu mașina încărcată bine și cu mult entuziasm, având o idee destul de definită despre locurile prin care aveam să mergem dar, din nou, fără aranjamente fixe. Planul era să stăm cât putem prin Apuseni și apoi să mergem și prin Maramureș. Prima oprire a fost la Gârda de Sus, pe Valea Arieșului, unde ne-am cazat la Mama Uța. O bătrânică foarte drăguță, pusă mereu pe glume și povestit, care zâmbea și intra în vorbă cu toți turiștii. Inițial voiam să punem corturile, dar pentru că la căsuțe cazarea costa doar 30 de lei, iar cort + mașină 20 lei, am hotărât să luăm căsuțe. Condiții decente: toaleta, chiuveta și dușurile la comun, dar foarte curate, iarbă cât cuprinde, aer curat, munți de jur împrejur, râul care curgea prin apropiere și doi căței extrem de haioși.

DSC_7257 DSC_7291 DSC_7294 DSC_7295 DSC_7300 DSC_7308

DSC_7315 DSC_7317DSC_7328 DSC_7340

Luni, după o dimineață cu aer răcoros și o ceață păstoasă care se ridica dintre munți, s-a înseninat bine și am plecat pe Valea Ordâncușei, la Peștera lui Ionele. Micuță, dar plăcută, aceasta se pare că adăpostește o specie de lilieci cu aripi lungi și înguste, care este protejată de lege, motiv pentru care o galerie a peșterii a fost izolată. Intrarea este 10 lei, drumul asfaltat.

DSC_7392 DSC_7401 DSC_7405 DSC_7411 DSCN4925DSC_7415 DSC_7420 DSCN4922

Următoarea pe listă a fost Peștera Scărișoara cu numeroasele sale trepte și cu cel mai mare ghețar subteran din lume, vechi de peste 10.000 de ani.

 DSC_7468 DSC_7471 DSCN4944DSC_7488

Am ajuns pe ultima sută de metri și la Peștera Urșilor – Chișcău, care a fost cea mai mare și mai spectaculoasă: 158 de schelete de urși au fost descoperite aici, de unde și numele. Ghidul (cam sictirit, probabil/sper pentru că eram ultima serie din zi și era obosit să-și tot repete poezia) ne-a plimbat prin cele câteva galerii și ne-a dat explicațiile de rigoare, a răspuns la câteva întrebări timide și a insistat să nu atingem nimic (sigur că nu toată lumea a respectat interdicția, doar curiozitatea e mare, nu?).

DSC_7538 DSC_7560 DSC_7569 DSC_7609 DSC_7652

Pe seară am ajuns la Poiana Glăvoi, unde aveam să facem tabără și să râmânem două nopți.

DSC_7880 DSC_7885 DSC_7889

De aici am urcat marți la Cetățile Ponorului, pe la Balcoane și la Portal: formațiunile carstice, considerate rezervație naturală, cu vegetația sălbatică și panoramele spectaculoase te lasă fără cuvinte. Așa că las imaginile să vorbească:

DSC_7673 DSC_7690 DSC_7694 DSC_7704 DSC_7735 DSC_7736 DSC_7747 DSC_7752 DSC_7765

Am mai fi vrut să mergem pe Cheile Galbenei, care am înțeles că e un traseu mai dificil, și în Lumea pierdută, un platou carstic acoperit de pădure și plin de avene în subteran, dar pe chei era apa mare și am hotărât să o lăsăm pe altădată. Așa că ne-am mai dus în Poiana Ponorului, aflată lângă Poiana lui Glăvoi, așa, ca o plimbărică, să vedem izbucul de unde iese apa.

DSC_7782 DSC_7810 DSC_7815 DSC_7818 DSC_7833 DSC_7837 DSC_7839

Miercuri dimineața am plecat spre Maramureș și, după un drum lung și obositor, am ajuns la Săpânța. Ne-am cazat la aceeași pensiune unde mai stătuserăm și cu 4 ani în urmă, am profitat de minunile civilizației (duș!!!) și am luat cina la campingul situat cam la 1 km mai sus. Vă rog să mă credeți că acolo am mâncat cea mai bună mămăligă cu brânză și smântână din viața mea!!!

DSCN4982DSCN4978 DSCN4979

A doua zi aveam iarăși drum lung de făcut, așa că ne-am mobilizat: Cimitirul vesel din Săpânța, din nou, dar tot emoționant; bineînțeles că nu am ratat ocazia și am cumpărat o ie, suveniruri de la tarabele înșirate în fața cimitirului, am mâncat langoși cu brânză și cu varză și am achiziționat și un bidon serios de pălincă de la gazda noastră, o bătrânică de treabă care ne-a povestit despre „coconii” ei. 🙂

DSCN4984 DSCN4986 DSCN4988 DSCN4991 DSCN4997 DSCN4998

La Sighetul Marmației voiam să revenim încă din circuitul precedent, pentru că atunci nu ne ajunsese timpul să vizităm tot Memorialul victimelor comunismului. Din nou am vizitat fostele celule ale închisorii, am citit pe îndelete materialele informative, am privit pozele și obiectele ce aparținuseră deținuților, transformate acum în exponate de muzeu, și ne-am cutremurat de așa o istorie cruntă.  Dacă aveți drum pe acolo, sau chiar dacă nu aveți, faceți-vă și mergeți, pentru că este o experiență pe cât de copleșitoare, pe atât de necesară.

Traseul nostru a continuat cu Mănăstirea Bârsana, pe care noi o mai văzuserăm, dar prietenii noștri nu,

DSCN5018 DSCN5019 DSCN5026 DSCN5027 DSCN5028 DSCN5030

și s-a încheiat joi cu Vișeul de Sus, mare surpriză a călătoriei. Contrar așteptărilor noastre, Vișeul de Sus nu este un colțișor prăfuit de țară, ci un orășel foarte cochet, plin de pensiuni și restaurante, zonă turistică, deh, și mulți oameni frumoși. Recomandăm restaurantul La Cassa, unde am mâncat foarte bine, iar serviciul a fost ireproșabil. Casele din zonă ne-au atras atenția prin arhitectura care ni s-a părut ciudată și întortocheată, dar pensiunea la care ne-am cazat noi ne-a plăcut foarte mult: curte mare și frumoasă, camere spațioase, dotate cu de toate și preț foarte accesibil (70 lei). Seara ne-am petrecut-o cu niște pălincuță, în acorduri de chitară, nerăbdători la gândul că a doua zi aveam să mergem cu mocănița pe Valea Vaserului.

Ceea ce am și făcut și cred că asta este o excursie pe care nu o s-o uităm vreodată. Din start, organizarea a fost foarte ok, puteai să-ți faci rezervare de seara pentru un pachet care includea transportul și o masă, sau să cumperi bilet direct dimineața doar pentru transport. Călătoria urma să dureze câteva ore cu pauză de o oră și jumătate la destinație, timp în care puteai să admiri peisajul pe dreapta și pe stânga, să faci poze din mersul trenului, să saluți oamenii de pe mal și să te lași transportat într-o altă lume și alte vremuri. E clar, trenulețul ăsta descoperit, din lemn, care merge cu viteza melcului și scoate abur are un farmec aparte! Mai multe informații despre mocăniță pe site-ul oficial al CFF Vișeu de Sus.

DSCN5072 DSCN5073 DSCN5076 DSCN5086 DSCN5092 DSCN5120 DSCN5133 DSCN5141 DSCN5146 DSCN5147 DSCN5166 DSCN5195DSC_8139 DSC_8271 DSC_8370 DSC_8380 DSC_8492

De aici ne-am hotărât să mergem pe Rarău și din nou am fost surprinsă de frumusețea zonei în Câmpulung Moldovenesc și Pojorâta. Chiar mi s-a părut un loc în care mi-ar plăcea să mă retrag la un moment dat. Din păcate, vremea a fost capricioasă și, din cauza ceței, nu am putut să facem drumeții, așa că a doua zi am plecat de dimineață. A „ajutat” și starea proastă în care se află cabana, nerenovată de cine știe când, cu chiuvete care curg și frig în camere, o atmosferă prăfuită și dezolantă, în general.

Am plecat așadar sâmbătă dimineață și ne-am oprit în Gura Humorului, la Mănăstirea Humorului, unde am văzut niște ii superbe (ce să-i faci, îmi fug ochii după ele). 😀

DSCN5257 DSCN5258 DSCN5259 DSCN5260 DSCN5261 DSCN5262 DSCN5264 DSCN5265

Am continuat cu Târgu Neamț, Humulești, la casa memorială și muzeul Ion Creangă. De la o tanti din fața casei memoriale am cumpărat dulceață de nuci verzi și hribi murați.

DSCN5269 DSCN5270 DSCN5271 DSCN5272 DSCN5273

Drumul nostru a continuat cu Piatra Neamț, Bicaz, Cheile Bicazului și, ultima oprire, Lacu Roșu. Deși mai fuseserăm de câteva ori, niciodată nu rămăseserăm peste noapte, ci numai în trecere. De data asta, am putut să admirăm o panoramă superbă de sus, de la Vila 17, să petrecem o ultimă seară plăcută, cu o masă copioasă și râsete din belșug.

DSCN5274 DSCN5276 DSCN5287 DSCN5288 DSCN5309 DSCN5322 DSCN5324 DSCN5326

Duminică, ultima zi de concediu, a însemnat așadar întoarcerea acasă prin Gheorghieni, Miercurea Ciuc, cu oprire pentru prânz la Hanul secuiesc în Tușnad.

DSCN5380 DSCN5381 DSCN5383 DSCN5384

După vreo 2000 de km parcurși în 8 zile, tot vreo 2000 de poze (din care mi-a luat vreo două zile să fac o selecție), câteva locuri noi, câteva vechi, ne-am întors în București obosiți, dar fericiți. Restul, data viitoare…

Harta

11 Comments

Filed under Călătorii