10 cărți preferate din 2015

Sfârșitul de an este, în general, prilej pentru bilanțuri și planuri, obicei pe care îl adopt volens nolens în plan personal și/sau profesional, dar acum e prima dată când mă încumet să trag linie și să socotesc și în privința cărților citite. Am încercat să selectez din lecturile de anul ăsta pe cele care mi-au plăcut sau m-au marcat cel mai mult și am constatat cu bucurie că mi-a fost destul de greu, ceea ce înseamnă că am citit multe cărți bune în ultimul timp. Am ales totuși zece titluri, pe care le prezint rapid și vă invit să le descoperiți fie în recenziile mai amănunțite la care trimit linkurile, fie – și mai bine – citind cărțile.

And the winners are (în ordinea în care le-am citit și recenzat):
Eseu despre orbire, Jose Saramago

Eseu despre orbireUn roman pe care l-am evitat mult timp, știind că este greu, apăsător, deprimant chiar, dar pe care m-am bucurat apoi că l-am citit. Prin imaginile apocaliptice, prin povestea, personajele și sentimentele universale, prin întrebările existențiale, cartea asta este de o forță extraordinară, iar scriitura de o frumusețe și o putere aparte. O recomand oricând! De Saramago mi-am mai cumpărat între timp: Eseu despre luciditate, Evanghelia după Isus Cristos și Cain. Cred că aceste ultime titluri intră în categoria Planuri pentru 2016.

Speranta, o tragedie, Shalom Auslander

speranta-o-tragedieUn roman care aduce o perspectivă proaspătă, diferită, amuzantă, chiar ireverentă, la adresa chestiunii evreiești și care știe să scrie atât de bine încât nu știu dacă se poate supăra cineva pe el. Umorul lui Auslander este negru și acid, nu iartă nimic și ridiculizează obsesia pentru trecut, care nu lasă personajele să-și trăiască prezentul sau să viseze la viitor. Într-o lume din ce în ce mai preocupată (acum mai mult decât oricând) de corectitudinea politică și libertatea de exprimare, Auslander vorbește cu  ironie și mult haz despre obsesia pentru deplângerea trecutului, despre condamnarea speranței, despre pragmatism și milă, filosofie și dejecții, istorie și ficțiune.

Cartea de gramatică interioară, de David Grossman

Cartea de gramatica interioaraUn scriitor (tot evreu) pe care l-am descoperit anul ăsta prin romanul de față și pe care am avut bucuria să-l văd și să-l aud personal foarte recent, când a fost invitat la București. Romanul său familial și autobiografic este extrem de frumos și atent scris, poveștile, personajele și întreaga atmosferă m-au bântuit multă vreme, iar exemplarul meu din carte este plin de însemnări și citate marcate. De același autor am mai cumpărat Un cal intră într-un bar și cu siguranță voi căuta și celelalte romane ale sale. Vă recomand să citiți și impresiile de la întâlnirea cu autorul.

Era să fiu eu, Ali Smith

Era sa fiu euUn roman ciudat și inteligent alcătuit. Cele patru cuvinte din titlu tronează peste cele patru părți ale romanului, care redau perspectivele a patru personaje diferite, iar povestirea de la începutul romanului nu are sens decât după ce ai ajuns la final, ceea ce îi dă o structură circulară și unifică toate părțile, poveștile și personajele. Cele patru povești se întrepătrund, dar cu stiluri diferite, singura constantă fiind jocul de cuvinte, plăcerea de a jongla cu limbajul, de a face calambururi și glume, un deliciu pentru cititor, dar și (îmi imaginez) o mare dificultate pentru traducător. Nevoia de solitudine, dependența de mediatizare, suferința pricinuită de moartea cuiva drag, deruta și singurătatea, bătrânețea și boala, inteligența precoce și ostracizarea pe care o provoacă sunt numai câteva din ideile care se desprind. O am și în engleză, îmi tot propun de ceva vreme să reiau lectura, de dragul comparației, dar probabil rămâne pe anul viitor, când sper să-mi fac timp și pentru The Accidental, un alt roman an autoarei.

Interesanții, de Meg Wolitzer

InteresantiiO carte pe care am devorat-o în numai 2-3 zile, deși este destul de groasă, o trecere în revistă a vieților unui grup de prieteni, cu bune și cu rele, cu calități și defecte, o carte despre viață în care ne putem regăsi cu toții. Mi-a plăcut stilul lui Wolitzer și recent am citit și The Uncoupling, un roman care mi s-a părut foarte atent construit și bine scris. Plecând de la ideea comediei antice a lui Aristofan, Lysistrata, autoarea transpune piesa în realitatea romanului, prilej de meditație asupra dragostei, sexului, rutinei casnice, relațiilor dintre soți sau amanți, dar și dintre părinți și copii, cu un final mai puțin fericit și moralizator decât cel al comediei antice.

Drumul înfometat, de Ben Okri

Drumul infometatUn roman excelent, obsedant, magic, oniric, încărcat cu imagini și senzații pe care cititorii nu le pot uita așa ușor. Scriitorul african îmbină ritmuri și credințe locale străvechi cu noua „civilizație” a albilor, într-o carte de un dramatism sfâșietor. Nu e pentru toată lumea, dar cine se încumetă să pătrundă în lumea lui Okri cred că se va simți schimbat și privilegiat.

Zei americani, de Neil Gaiman

Zei americaniUn alt scriitor descoperit în 2015 (cu ciudă și părere de rău că mi-a luat atâta timp), al căruit talent de povestitor m-a cucerit din prima clipă. Mi-au plăcut multe la cartea asta, începând de la idee, atmosferă, scriitură și până la amestecul de documentare și imaginație. Gaiman te „răpește” pe nesimțite din realitate și te poartă cu el într-o lume fantastică cu atâta naturalețe și umor, încât nu știi când cele două planuri se întrepătrund. Zeii sunt printre noi, dar desacralizați, iar locul lor a fost luat de zeii moderni: banii și tehnologia. Între zeii noi și cei vechi se pregătește un război pentru supremație, ceea ce constituie pretextul pentru o călătorie fantastică, cu personaje din ce în ce mai ciudate. Tot de Gaiman am mai citit Anansi Boys, un fel de continuare a primului roman.

A Little Life, de Hanya Yanagihara

A Little LifeVă spun din start: romanul ăsta m-a răvășit așa cum niciun altul n-a mai făcut-o de mult timp. E de o sensibilitate extraordinară și, în același timp, de o duritate greu de tolerat. O poveste extraordinară despre dragoste în toate formele ei, prietenie, viață, rău și bine, durere și bucurie, luptă și supraviețuire. E o carte pe care am citit-o în mare parte cu lacrimi în ochi sau cu hohote, de-a dreptul, dar și cu zâmbete. Un roman care nu te poate lăsa indiferent.

Lit Kit, de Sandra Newman

lit-kitAjungem în prezent, cu o colecție de impresii scurte, inteligente și extrem de amuzante despre operele majore din literatura occidentală de la origini până în secolul XX. Poate fi citită ca un ghid pentru cei care doresc să treacă rapid în revistă câteva secole de literatură, fără a fi nevoiți să citească operele în sine, dar și ca o modalitate de a face literatura mai accesibilă, de a stârni interesul, de a oferi indicații practice de lectură, toate acestea cu umor și bună dispoziție. Am devorat-o, am învățat multe din ea, mi-am amintit multe din cele studiate în școală și mi-am dorit să fi putut învăța literatură astfel și, mai presus de orice, m-am amuzat copios.

Grief Is the Thing with Feathers, de Max Porter

GriefUltima carte recenzată, asupra căreia am zăbovit multă vreme și care mi-a dat și dureri de cap, dar și multe satisfacții. Plin de referințe literare, jocuri de cuvinte, metafore, schimbări de stil, invenții lexicale, rime și ritmuri, poemul acesta în proză vorbește, de fapt, despre suferința la moartea cuiva drag. Modul în care o face este atât de inedit, inteligent și provocator, încât te bântuie, la fel ca vocea personajului principal: Crow. Vă invit să citiți recenzia pentru a vă convinge pe deplin.

Cam ăsta a fost bilanțul meu pe anul acesta, cel puțin în ceea ce privește cărțile citite, dar poate o să revin și cu un soi de top al călătoriilor. 😉 La urma urmei, și Sorescu a spus:

Vine o vreme

Când trebuie să tragem sub noi

O linie neagră

Şi să facem socoteala.

Câteva momente când era să fim fericiţi,

Câteva momente când era să fim frumoşi,

Câteva momente când era să fim geniali.

(Contabilitate).

 

15 Comments

Filed under Lecturi, Recenzii

15 Responses to 10 cărți preferate din 2015

  1. Imi pac listele de genul asta. O buna sursa de inspiratie/recomandari.
    Multumesc! 🙂

  2. The Interestings si A Little Life sigur sint si intre preferatele mele de anul asta. Acum citesc The Secret History si luindu-le in calcul pe astea doua mentionate, ma gindesc ca ti-ar placea (campus novel, grup de studenti elitisti ai unui prof excentric de greaca, un pic de mister, un pic de analiza psihologica).

  3. Unele le-am citit, pe unele urmează să le citesc, de altele aud abia acum.
    Mă bucur că ai „descoperit” Eseu despre orbire – cutremurătoare carte!
    Neil Gaiman e special – eu m-am îndrăgostit de el de la „Pulbere de stele”, chiar dacă e un roman uşurel.
    Pe „Interesanţii” nu am pus încă mâna (deşi tânjesc după ea), iar „Era să fiu eu” sunt interesant.
    Spor la lectură (şi la tradus) în continuare!

  4. Pregătesc şi eu un top 10 dar îl las pe mai încolo. Încă mai sunt vreo 2 săptămâni din an când mai pot să descopăr cărţi bune (sau cel puţin aşa vreau să cred).
    Mie „Drumul înfometat” nu mi-a plăcut aşa mult, ştii deja 😛
    În schimb, „Interesanţii” abia aştept să citesc.

    • mie tocmai „Interesantii” nu mi-a placut atat de mult….in fine, poate am avut eu prea mari asteptari. in schimb „Eseu despre orbire” e remarcabila. din lista ta as vrea sa citesc „A little life”, am senzatia ca mi s-ar potrivi:) astept traducerea.

  5. Sincer, și eu aștept traducerea la A Little Life. Tare sunt curioasă! 🙂

  6. Ema

    Sigur nu mai apar și alte cărți de top 10 până la finalul anului? :)) Eu mai aștept un pic până fac lista, cu speranța că voi mai citi măcar una-două cărți excelente până pe 31 decembrie. 😀
    Anul ăsta nu prea m-am ținut de planurile de la început, n-am reușit să citesc nici Grossman, nici Auslander, nici Okri, să vedem dacă am mai mult succes la anul.
    Mă tentează A Little Life, deși e cam mare și presimt că m-aș urni greu. Rețin și cartea lui Max Porter, par interesante amândouă.

    • Nu știu, sunt cam obosită la sfârșit de an, cred că aleg lecturi mai ușurele o vreme… Iar dacă găsesc ceva ce merită menționat, o s-o fac oricum, cu top sau fără. 😉
      Cred că-ți vor plăcea astea două, eu zic că merită efortul.

  7. Interesanta lista, destule titluri noi pentru mine. Succes si in 2016!

  8. Noroc de lista ta ca mai vad si carti pe care le-am citit si io, ca Ema si Lavinia m-au umilit 😀 .

    Ca sa nu mai spun ca una de pe lista mi se pare ca mi-ai recomandat-o chiar tu – Hope – a Tragedy, iar altele doua le am în to-read list. Mi-a placut topul tau, la anu’ fac si eu unul 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *