Cărțile și viața

Cărțile și viața

Se spune că, atunci când citești, călătorești în alte lumi, alte vieți. Eu, când traduc, mă mut timp de câteva săptămâni sau luni în câte o carte. Uneori, mă identific așa de mult cu personajele și cu ce se întâmplă acolo, încât observ efecte asupra vieții mele personale, reale.

De exemplu, când am tradus Durerea e o făptură înaripată, de Max Porter, m-am gândit tot mai mult la doliul după cineva drag, temere pe care mi-o recunosc și cu care încerc să mă împac.

Când am tradus Gregor Pământeanul, de Suzanne Collins, m-am simțit mai apropiată ca oricând de nepoții mei, pe care i-am distribuit mintal în rolul lui Gregor și al lui Boots.

Când am tradus Fata dinainte, de J.P. Delaney, m-a apucat un fel de manie a minimalismului și am tot mutat mobilă prin casă, preocupată de designul interior și de spațiile mari și aerisite.

Când am tradus Greierul de la metrou, de George Selden, am ascultat operă și am poftit la mâncare chinezească.

Când am tradus Unde ai dispărut, Bernadette, de Maria Semple, parcă am devenit ușor mai asocială, ceea ce chiar nu era cazul. :))

Când am tradus Fericire, de Aminatta Forna, am devenit obsedată de vulpi, pe care le-am urmărit avid în virtual și care, ca un făcut, mi-au ieșit în cale și în natură, în realitate. Puțin a lipsit să-mi fac un tatuaj cu o vulpe, dar nu-i timpul pierdut. 😀

Când am tradus Știința lucrurilor fragile, de Tae Keller, o carte despre depresie și prietenie, din fericire nu, nu am căzut în depresie, dar am simțit nevoia să întind o mână spre prieteni de demult.

Când am tradus Pasiunea domnișoarei S., scrisori erotice din Parisul anilor 1920… ei, lăsați. :p

Ce vreau să spun, de fapt, este că (mi-e cam frică de ce o să traduc în continuare) nu numai noi, traducătorii, putem să trăim cărțile așa de intens, ci și cititorii obișnuiți. Așa că nu vă sfiiți: luați, citiți și trăiți! 

O parte din titlurile menționate mai sus

Share this post

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *